PNL in ring

PNL arata asemenea unui boxeur care cu complicitatea arbitrului (Traian Basescu) a ajuns sa joace la o categorie de greutate superioara celei la care ar avea dreptul potrivit cantarului (electoral). Patruns in semifinala prin meciuri aranjate, PNL trebuie sa se confrunte cu campionul categoriei, PSD. De aici incepe dilema liberalilor. Sa cada la intelegere cu adversarul sau sa se bazeze in continuare pe protectia arbitrului? In conditiile diferentei de greutate, o lupta dreapta este exclusa.
Grupul junilor boureni exprima convingerea ca avandu-l pe domnul Basescu arbitru in ring, un boxeur de categoria musca poate castiga centura chiar si la categoria grea. In consecinta, cei care ar negocia cu PSD ar distruge viitorul liberalismului in Romania. Patricienii partidului observa, insa, ca arbitrul este si jucator. In aceasta calitate si tot prin inselarea la cantar, a sarit de la categoria cocos la categoria grea, sub pseudonimul pseudo-partidului PD. De aici teama ca arbitrul se va preface a nu vedea ca liberalii sunt grogy si va lasa pe social-democrati sa ii masacreze. La sfarsit, PNL nu numai ca va pierde meciul, dar zdruncinat iremediabil va merge direct la spital, iar de acolo la pensie, de nu la cimitir. Cat despre PSD, acesta va fi descalificat de arbitru sub cuvant ca ultima lovitura inainte de prabusirea definitiva a liberarilor ar fi fost sub centura. Astfel, PD (adica Traian Basescu) va castiga finala si va obtine aurul... din lipsa de adversar.
Daca o tranzactie cu PSD i-ar putea determina pe liberalii puri si duri sa dea cu pietre in propriul partid stricandu-i panasul, dar lasandu-l, totusi, in viata, cardasia cu arbitrul-jucator ar face ca singura grija a PNL sa ramana doar comandarea pietrei ce se va pune pe mormantul sau.
Dincolo de gluma, dilema este reala. Pornind de la caracterul charismatic al politicii si alegerilor romanesti, un distins analist spunea ca daca pana in 2004 electoratul si partidele s-au impartit in tabara pro-Iliescu si cea anti-Iliescu, din 2005 sfera politicii se va despica de-a lungul unei linii de demarcatie separand fortele pro-Basescu de cele anti-Basescu. PNL ar trebui sa decida de care parte sta.
Optiunea pare dificila nu doar pentru ca Traian Basescu nu are nimic comun cu liberalismul ci, mai grav, intrucat el are foarte putine in comun cu democratia. Oricat l-am critica, Ion Iliescu nu a fost niciodata un pericol real pentru democratie. Pe timpul mandatelor sale constitutionale s-a putut vorbi despre deficit democratic sau despre democratie dirijata, dar nu despre un proiect autoritarist. Ion Iliescu s-a dorit parinte al natiunii, dar nu Cezar. Paternalismul sau se distinge net de cezarismul basescian. Faptul a fost confirmat de mobilizarea generala la alegerile din 2000 cand inclusiv adversarii sai declarati l-au sustinut spre a bloca ascensiunea national-populismului perceput, pe buna dreptate, ca anti-sistem. Problema nu tine, deci, de charisma, ci de valori.
Afirmand, imediat dupa alegerile prezidentiale din 2004, ca acestea deschisesera calea neo-cezarismului in Romania, am trezit nedumeriri si indoieli. Multi m-au contrazis spunand ca puterile constitutionale ale presedintelui sunt atat de restranse incat ii va fi imposibil sa depaseasca anumite limite. In replica am prezis ca, asigurandu-si linistea externa prin refugiul in riftul euro-atlantic, Traian Basescu, deja declarat presedinte-jucator, va incepe prin a abuza de Constitutie, va continua prin a crea institutii si competente para-constitutionale si va sfarsi printr-un referendum privind trecerea la o republica super-prezidentiala, scop in care va scurtcircuita Parlamentul atat cat priveste consultarea populara cat si interpretarea si aplicarea rezultatelor acesteia (dupa modelul Lukasenko). Din nefericire, prognoza se confirma. Lista interpretarilor abuzive ale prevederilor constitutionale si a imixtiunilor consecutive in domeniile puterilor executiva, legislativa si judecatoreasca este nesfarsita. Crearea Comunitatii de informatii ca un superexecutiv la dispozitia presedintelui, in egala masura lipsit de legitimitate si de control democratic, reprezinta o adevarata lovitura de stat. Despre un referendum vizand modificarea Constitutiei fara consultarea prealabila a Parlamentului se vorbeste deja pe fata. Fara opozitia ferma a fortelor democratice unite el va veni in curand, iar UE va incepe sa acuze neindeplinirea criteriilor politice de catre Romania.
In atari circumstante, PNL nu are de ales. In 1866 cezarismul lui Cuza, pe punctul de a compromite unirea principatelor, a fost oprit de alianta surprinzatoare, dar patriotica si vizionara dintre liberali si conservatori, pe nedrept si foarte subiectiv numita "monstruoasa coalitie". O asemenea coalitie - poate monstruoasa sub aspect ideologic, dar salvatoare in perspectiva istorica - este din nou necesara. Dilema PNL este falsa. In realitate, ca si pe Ionel Bratianu odinioara, pe liberali nu trebuie sa ii preocupe pietrele cu care se arunca in ei, ci doar ceea ce se va scrie pe piatra de pe mormantul lor.

---

Despre autor: