Mareata epopee a Atenei - un bestseller ciudat

Valerio Massimo Manfredi, scriitor italian ca si Umberto Eco, are cu acesta in comun si ambivalenta academism-literatura de consum. Sigur ca mai putin sofisticat decat Umberto Eco si fara anvergura teoretica a acestuia, dar cu o cariera la fel de indelungata de universitar, pe deasupra cunoscator de greaca veche si arheolog, Manfredi il depaseste probabil pe Eco prin numarul cartilor vandute. Trilogia despre imparatul Alexandru cel Mare - trilogie care a stat si la baza filmului regizat de Oliver Stone, cu Angelina Jolie si Colin Farrel - l-a facut cunoscut in peste treizeci de tari. Toate romanele sale sunt istorice, Manfredi si-a folosit cu iscusinta cunostintele de istorie antica pentru a seduce cititorii de toate varstele si categoriile. Faptul ca autorul lor este totusi un cunoscator al epocilor respective, ca nu se documenteaza din enciclopedii si din compendii de istorie si ca are pe deasupra competente lingvistice si arheologice serioase face ca best-seller-urile lui Manfredi sa poata fi savurate si de cititori mai pretentiosi. In "Alexandru cel Mare", culoarea de epoca, amanuntele vestimentare si culinare, personajele bine conturate si povestea captivanta asigura o lectura dintre cele mai placute, fara nimic din senzatia de jena pe care o induc romanele de consum cu tematica istorica. Probabil pentru ca Manfredi este un pic mai mult decat asta.
La targul Gaudeamus incheiat la sfarsitul saptamanii trecute am cumparat ultima carte tradusa la noi a acestui autor, o carte anuntata ca best-seller, ceea ce a devenit deja o obisnuinta pentru Manfredi: "Akropolis, Mareata epopee a Atenei" (traducere de Radu Gadei, Editura Allfa, 2004). Cartea este descrisa in prezentari ca o "fascinanta povestire" plina de personajele fabuloase ale Greciei antice, ceea ce ar fi indicat o reluare a retetei din "Alexandru" - poveste bine legata, personaje bine conturate, aventuri - intr-un alt decor si cu cateva secole mai devreme. Promisiunea literaturii naive teoretic - ceea ce inseamna de multe ori ceva pozitiv, adica fara obositoare jocuri narative - e irezistibila, mai ales in cadru legendar...
Numai ca "Akropolis" e cu totul altceva decat "Alexandru". Am incercat chiar sa ma lamuresc pe Internet (fara prea mult succes, din pacate) daca intr-adevar "Akropolis" a fost un best-seller international, pentru ca formula aleasa de scriitor e curioasa, interesanta, dar in nici un caz una care sa atraga publicul. Cartea incepe prin rememorarea unei calatorii de studentie, cu putini bani si cu rucsacurile pline de carti vechi prin toate locurile incarcate de istorie ale Greciei contemporane. Naratorul, tanar si entuziast, se imprieteneste cu un grec, locuitor al Atenei, un fel de replica actuala a lui Socrate. Kostaki nu are copii, a avut o sotie pe care a iubit-o enorm si cu care a dus o viata discreta, dar inlesnita, nu si-a cumparat niciodata masina, e nationalist in stil poetic, anti-american glumet (observa ca si grecii au inceput sa pronunte "naiki", desi marca de sport vine de la "victoria" greceasca), anti-progres tehnologic, iubitor de opera italiana si un fel de sfatuitor literar. Cartea e punctata de o serie de discutii intre narator si acest personaj, intre ele fiind inserate lungi capitole de rezumate istorice. Cu un ton mai degraba de manual de istorie de gimnaziu, documentat, dar nu in exces, fara sa treaca dincolo de locurile comune privitoare la istoria Atenei antice, aceste capitole sunt destul de plictisitoare, parand mai degraba niste fise pentru un eventual roman. Nici un efort de literaturizare, nimic din punerea in scena din "Alexandru", doar aceste expuneri istorice si scurtele discutii cu batranul Kostaki, peste care au trecut anii si caruia naratorul, acum matur, ii trimite capitolele istorice pe masura ce le scrie.
Pentru cei care vor sa-si improspateze legendele Olimpului din copilarie sau vor sa obtina repede niste informatii despre nasterea democratiei si cateva date esentiale de cultura generala - in special sensul unor expresii ca "sabia lui Damocles", "legile lui Solon", "alergatorul de la Maraton" etc. - cartea lui Manfredi e foarte utila. Nici vorba insa de romanul istoric la care ne-am fi asteptat, iar daca "Akropolis" e un best-seller, atunci chiar trebuie analizat serios comportamentul cititorului comun fata de forma literara.

---

Despre autor: