Florica Ioan si "insula de sculpturi"

Unul din cei mai pregnanti critici romani de arte vizuale, Ruxandra Garofeanu, vazand probabil cat de erodata este imaginea unor spatii de expunere bucurestene, a gandit in cladirea recent construita a Primariei sectorului 2 unul nou. Astfel s-a nascut Galeria Dialog, patronata, bineinteles, de aceeasi primarie.
Galeria s-a deschis cu expozitia "Ritmuri si respiratii" (sculptura si desen) a Floricai Ioan. Eleva a lui Cornel Medrea si a lui Nicolae Darascu, artista i-a atras atentia criticului Eugen Schileru, inca de la prima sa expozitie, "Simeza" (1963), prin "modernismul temperat, de nuanta clasicizanta". Natura reflexiva si parcimonioasa cu efectele de scurta durata, Florica Ioan si-a construit cu admirabila rabdare opera, poposind in aproape jumatate de veac numai de sase ori in spatiile de expunere. Inconjurata in atelierul propriu din Pangrati de stralucirea misterioasa a sculpturilor, a "insulei de sculpturi", cum spune in catalogul expozitiei Ruxandra Garofeanu, artista a stiut sa valorizeze formele iesite din "bisturiul" sau de artist, "vii si nevatamate", mesajul artistic constituindu-se intr-un act exterior de virtuozitate stilistica.
Lucrarile din Galeria "Dialog" (vizitabile pana pe 2 decembrie) arata intr-o cadenta logica vitalitatea unei opere redate timpului, dezgolite de umbra apasatoare a monumentalului incongruent. Corpul uman, pentru care Florica Ioan are o veneratie lesne de vazut, strapunge aerul in linii si forme cizelate, in stranii glisari si cu echilibrul proportiei. In fapt, obiectul veneratiei, corpul uman, ii da posibilitatea sa arate, sculptandu-l, statornicia acestei frumuseti. Datoria spirituala este de-a potoli insasi starea de gratie, ferind-o de pacatul artistic al sentimentalismului. Din oricare unghi ai privi, sculpturile Floricai Ioan au sete de miscare, glisand ca intr-un vis al materiei in propriile volume. Torsuri, dansuri, nuduri, maternitati, nu in vartejuri de exprimari sau detalii plastice accidentale, ci intr-o impacare admirabila cu spatiul in care au poposit.
Bronzul, piatra, marmora in care este memorat corpul uman au fost cu atata rost folosite, incat ai senzatia ca aceasta truda artistica a vrut in primul rand eliberarea materialului de mutenia lui anonima. Stilizarea lucrarilor duce deseori cu gandul la Brancusi, ceea ce vine in sprijinul ideii de continuitate in sculptura noastra, dar Florica Ioan are totodata un subtil si coerent stil propriu, imbinand fascinatia vazutului cu tragismul frumusetii, de care nici un artist adevarat nu poate fi strain. In expozitie, sculpturile sunt insotite de desenele Floricai Ioan.
La Galeria Dialog, experimentata si buna cunoscatoare a artei plastice romanesti Ruxandra Garofeanu a inceput cu inteligenta curatoriala un proiect ale carui efecte se vor simti in scurt timp. Sa fie intr-un ceas bun!

---

Despre autor: