Podul catre Europa va fi traversat in curand sau niciodata

Titlul poate parea mai degraba pesimist sau controversat, insa are la baza dorinta de a vedea integrate in Europa, cat mai curand posibil, atat Macedonia, cat si toate celelalte tari sud-est europene.
Pe aceasta cale, obstacolele sunt inca uriase si nesigure, de aceea scepticismul in randul populatiei este prezent si de necontestat.
In ceeea ce priveste Macedonia, trebuie mentionat ca tara a fost nevoita sa traverseze multe punti, cu o multime de tensiuni, probleme si compromisuri, inca din momentul proclamarii independentei, la 8 septembrie 1991.
Populatia de doua milioane de locuitori, dintre care aproape o treime sunt etnici albanezi, s-a confruntat cu interdictia de a folosi numele de Macedonia (in special datorita embargoului grecilor si interdictiilor institutiilor internationale), fapt care provoaca in continuare frustrari si probleme, in special in perspectiva relatiilor internationale. Acest lucru reprezinta, in fapt, o piedica in calea relatiilor cu UE.
SUA, Rusia, China si Turcia, intre altele, au recunoscut Macedonia sub numele sau constitutional de Republica Macedonia. Cu toate acestea, desi titulatura FYROM( Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei) ar fi trebuit sa functioneze doar provizoriu, pe o perioada de trei luni, ea este in continuare folosita in documentele oficiale. Acest lucru devine, vrand-nevrand, o problema, devreme ce UE a considerat Grecia drept un partener important. Dar nerezolvarea acestei probleme echivaleaza cu deschiderea portilor catre viitorul Macedoniei.
9 noiembrie este ziua in care UE ar trebui sa spuna "DA" sau "NU" candidaturii Macedoniei. Tara asteapta un raspuns pozitiv, chiar daca data nu este clara. Argumentele "pentru" sunt implementarea asa-numitului Acord de la Ohrid din 2001, semnat la Skopje la 13 august, care a creat un nou cadru constitutional pentru convietuirea cu minoritatile. Nici pana acum nu s-a realizat pe cea mai buna cale implementarea reformelor cerute de tranzitie. Dar un raspuns pozitiv ar insemna un fel de promovare a politicii pasnice si tolerante a Macedoniei, de la obtinerea independentei incoace. Ar insemna, de asemenea, ca cetatenii sa accepte momentele grele ce vor veni, saracia si situatia economica disperata a celor 40 la suta de someri, si sa intrevada o licarire de speranta intr-un viitor mai bun.
Trebuie doar ca acestia sa munceasca din greu, pentru a se conforma standardelor europene, astfel incat intr-o buna zi sa poata trai in conformitate cu aceste standarde. Daca raspunsul va fi negativ, dezamagirea ar putea provoca proteste si probleme de ordin social si economic, care ar putea chiar destabiliza situatia politica din tara, inca fragila. Teoretic, istoria ar trebui lasata acolo unde ii este locul: in istorie. Dar aici, in spatiul balcanic, probabil mai mult decat oriunde in lume, istoria nu poate fi neglijata. De aceea trebuie sa ne amintim unele fapte din trecut. Potrivit istoriei, Macedonia, ca teritoriu etnic, a fost impartita in trei: o parte a apartinut Greciei, alta Bulgariei, iar partea care se numeste azi Republica Macedonia a fost inclusa in Serbia. Aceasta a fost starea de fapt din ultimele secole. Macedonia a fost de doua ori in istoria recenta epicentrul razboaielor balcanice, care au generat conflicte europene teribile si mult mai profunde.
Un raspuns negativ din partea Europei poate fi considerat de catre unii oameni politici drept o invitatie la speculatii privind existenta Macedoniei. Problema nerezolvata din Kosovo si ambitiile de creare a unei Albanii Mari pot degenera datorita solutiei necunoscute, sau neclare pe termen scurt, privind Europa ca baza ferma pentru o convietuire pasnica. Dimpotriva, orice distantare a Europei de regiune, in baza standardelor duble, sau alegand o singura tara pentru promovare si protectie, n-ar insemna nimic altceva decat un raspuns afirmativ, ce ar distruge orice sansa de pace si stabilitate pe termen lung.
Redusa ca dimensiuni si fara iesire la mare, Macedonia este, pentru multi, o parte ciudata a lumii. Dar, pe de alta parte, tara a aratat o surprinzatoare putere de supravietuire si de depasire a dificultatilor. Dificultati care adesea au fost importate din vecinatate, in special din regiunea Kosovo, sau impuse de comunitatea internationala ca standarde speciale; sa-si schimbe steagul national, sa-si negocieze numele (o problema inca actuala), sa discute problema limbii cu Bulgaria, si pe cea a Bisericii cu Serbia. Probleme cu care nu s-a confruntat nici o tara din Balcani, din Europa, poate chiar din lume.
In afara de obstacolele politice, Macedonia, ca si alte tari, se indeparteaza de calea tranzitiei, nu numai politica, ci si sociala, fapt ce reprezinta o dubla frustrare pentru cetateni.
De aceea, Macedonia merita sa se ocupe de viitorul sau ca stat de-sine-statator. Pentru a deveni membru UE cat de curand posibil. Faptul ca este o tara mica poate constitui un dezavantaj, dar si un avantaj in acelasi timp. Controlul la toate nivelele devine mai simplu, ca si garantarea unei vieti mai bune pentru toti cetatenii.
Problema este ca cetatenii au facut fata, timp de 15 ani, unor presiuni atat de ingrozitoare, de ciudate si amenintatoare, incat, in loc sa atinga problema identitatii, sunt pe cale sa isi piarda credinta in principiul de "baieti buni". Acum pot vedea deseori cum "baietii rai" au devenit repede, din ce in ce mai multi.
Ca moment foarte important de rascruce si ca exemplu foarte bun ca grupuri etnice si de religii diferite convietuiesc, problema macedonenilor trebuie solutionata cat mai favorabil. Aceasta este provocarea care trebuie luata in considerare. Daca nu este posibila convietuirea in Macedonia, convietuirea in regiune va duce la un conflict de proportii si la haos.
Pentru prima oara in istoria recenta, Europa trebuie sa aiba un rol preventiv. Sa nu se ocupe de focul ce urmeaza, cum s-a intamplat pina acum. Comunitatea internationala, in special SUA si Europa, investesc atat de mult in Balcani, au fost atat de profund implicate in probleme cruciale, incat daca nu reactioneaza prompt, daca nu dau unda verde Macedoniei si celorlaltor tari sa faca parte din aceasta familie de prestigiu, vor fi nevoite sa se confrunte cu o serie noua de probleme care vor afecta mai devreme sau mai tarziu Europa insasi.
Astfel se explica alegerea titlului "acum ori niciodata". Nu pentru ca tari mici ca Macedonia nu vor supravietui, ci pentru ca tarile din UE se vor confrunta cu probleme a caror rezolvare se poate prelungi indefinit. De aceea, a face parte din Europa nu este numai o dorinta, ci o necesitate. Dupa cum am mai spus, nu exista indoieli ca Macedonia ar supravietui, chiar daca Europa nu ar accepta-o in acest val de aderare. Insa ar fi cu adevarat mult mai usor pentru tara, pentru populatie, pentru tranzitie si mai ales pentru regiune, daca acest lucru s-ar intampla cat mai curand.
Avand in vedere toate problemele, toate compromisurile ce au trebuit acceptate, sistemul standardelor duble ar putea duce la un haos regional, provocand haos in fiecare tara in parte.
De aici alegerea titlului "Europa, acum sau niciodata". Nu pentru ca Macedonia ar da gres ca stat, ci pentru ca Europa ar da gres fata de ea insasi. Folosirea standardelor duble sau a cerintelor valabile numai pentru anumite state inseamna crearea unei frustrari in randul oamenilor, care au sacrificat atat de mult, astfel incat sfarsitul va aduce din nou nesiguranta, iar Europa se va vedea pusa in fata unor noi probleme.

---

Despre autor: