Ce stiu si ce scriu jurnalistii romani despre Uniunea Europeana

A scrie despre Europa si Uniunea Europeana se dovedeste a fi un lucru complicat in Romania. O caracterizare generala ar trebui sa plece de la evidentierea unui dublu deficit: un deficit profesional si un deficit de resurse. La care se adauga problema generata de atitudinea generala fata de Uniunea Europeana. Orice pozitie oficiala venita de la Bruxelles capata valoare de dogma, devenind un fel de referinta absoluta in mass-media, in mediul politic si foarte adesea in societatea civila.
Desi e adevarat ca presa romaneasca relateaza despre framantarile majore din Uniunea Europeana, precum cele legate de aproape defuncta Constitutie, despre controversata Directiva Bolkenstein, care viza liberalizarea pietei serviciilor la nivelul continentului, sau despre disputele pe marginea noului buget de sase ani, dezbaterile legate de astfel de teme sunt practic absente. Dupa cum lipseste, in general, orice discutie de substanta pe marginea sensului si limitelor proiectului european.
De ce se intampla asa? Daca ne reintoarcem la deficitul profesional mentionat anterior, trebuie spus ca acesta trebuie circumscris dificultatilor de ansamblu pe care le intampina mass-media atunci cand abordeaza chestiuni de politica externa. De altfel, atunci cand acest lucru se intampla, maniera de prezentare e, de cele mai multe ori, una schematica. Daca e sa mergem cu clasificarile mai departe, incercand sa gasim explicatiile, ar trebui sa mentionam din acest punct de vedere un deficit de atentie si unul de intelegere in mediile jurnalistice.
Deficitul de atentie inseamna focalizarea cvasi-exclusiva pe chestiunea integrarii, vazuta dintr-o perspectiva predominant tehnica. Dupa ce multa vreme preocuparile presei s-au limitat doar la relatari privind cele 31 de dosare de negociere legate de aderare, acum mai toata discutia se cantoneaza pe data aderarii: 1 ianuarie 2007 sau un an mai tarziu. Lucru de inteles si firesc, asa functioneaza peste tot in lume mass-media. Problema e ca, dincolo de astfel de titluri de prima pagina, sunt multe alte subiecte, extrem de importante, prin impactul asupra vietii de zi cu zi a oamenilor, care raman cu totul intr-un con de umbra.
A doua mare problema ar putea fi descrisa drept un deficit de intelegere. Cu toate ca asistam fara incetare la o imensa harmalaie mediatica, cele patru canale de televiziune exclusiv de stiri fac din Romania o curiozitate pe continentul european, cand tragem linie nu ramane multa substanta. Acelasi numar relativ mic de jurnalisti continua sa isi dea cu parerea despre aproape orice, esuand cel mai adesea in de acum obisnuitele truisme. Lipseste, din pacate, atat competenta tehnica, expertiza solida, dar, in egala masura, si o dezbatere intelectuala de nivel despre proiectul european in ansamblu.
E drept ca deficitul profesional are si explicatii obiective: lipsa resurselor. Putine institutii romane de presa au realmente capacitatea financiara, resursele umane si logistica pentru a se conecta direct la principalele institutii europene, la Bruxelles, Strasbourg sau Luxembourg. In aceste conditii, fara acele informatii vitale de culise, de care orice jurnalist stie ca are nevoie pentru a face cu adevarat performanta, e greu sa depasesti stadiul livrarii unor relatari de suprafata. Peste toate, se suprapune criza mai generala a managementului editorial de nivel mediu, acela al sefilor de sectii sau de departamente, acolo unde se afla, de fapt, laboratorul capabil sa formeze jurnalisti de calitate.
Cand vine vorba de Uniunea Europeana, nu ducem deloc lipsa de informatii. Ba chiar avem o problema de "information overflow", adica de un prea plin informational. Pe Internet gasesti sute de mii de pagini despre programe, proiecte, agende europene de tot felul, directive si comunicate de presa. Ceea ce nu gasesti prea usor in acest imens cos informational e dezbaterea de calitate si un plus de intelegere. Adica, jurnalism de calitate.

---

Despre autor: