Natura statica cu Putin si Kurile

Presedintele rus, Vladimir Putin, a zburat la Tokyo, unde a fost intampinat nu doar calduros, ci chiar cu o anumita fierbinteala. Demonstranti care faceau inconjurul orasului au cerut ca el sa returneze insulele care nu ii apartin. Dar Putin avea un raspuns gata pregatit pentru ei. Putin si jurnalistii care-l insoteau locuiau in hoteluri aflate pe aceeasi strada. Pe aceasta strada s-au adunat si demonstrantii japonezi pentru a-l astepta pe presedinte si pentru a-i spune tot ce au adunat in suflet cat a fost plecat. (Ultima data Putin a fost in Japonia, la Okinawa, in urma cu cinci ani). "Ivan, du-te acasa!", se spunea intr-o rusa foarte proasta la portavocile atasate de autobuzele care se indreptau spre hotelul in care se afla presedintele. Presedintele ar fi putut crede, daca ar fi dorit, ca demonstrantii se referau la o persoana numita Ivan, care facea parte din delegatia rusa. Dar fraza urmatoare nu mai lasa loc supozitiilor. "Putin, takto i takto - Haide, da insulele inapoi!" Cei care cunosteau bine japoneza s-au inrosit la auzul acestor cuvinte adresate presedintelui lor. Apoi ei au scandat un alt cuvant, cu un entuziasm deosebit. Putin cunostea acest cuvant: "KGB! KGB!". Probabil ca nu faceau acest lucru pentru a-l amuza pe presedinte.
Demonstrantii au declarat ca reprezinta partidele de dreapta. In diferite locuri, ei coborau din autobuzele lor si se aliniau in fata cordonului politienesc, facand sa se inteleaga ca depun un mare efort moral si psihologic pentru a nu crea o bresa. Iar politia parea sa aiba nevoie de toata puterea pentru a se retine de la a impune ordinea publica in mod anticipat. In acest timp, un microbuz a decis sa penetreze cordonul. El se indrepta direct catre politisti. Acestia au ramas perfect calmi. M-am mirat de curajul lor, dat fiind ca se confruntau cu o bresa masiva si ireparabila. Microbuzul s-a oprit la doar cativa centimetri de cordonul de politie.
Putin nu a vazut si nu a auzit nimic din toate acestea. El era in drum spre blocul zgarie-nori din Roppongi, unde localnicii si turistii se duc pentru a admira panorama. In plus, acolo urma sa se deschida expozitia artistului Serghei Andriaka. Nu lasati ultimul nume sa va pacaleasca. El este un artist rus si nu a avut nici o relatie anterioara cu Japonia, in afara de includerea unei vaze japoneze intr-una dintre picturile sale. Acum, el astepta ca Putin sa soseasca si le vorbea cu nervozitate jurnalistilor despre el si despre lucrarile sale. Primarul Moscovei, Iuri Lujkov, co-presedinte al consiliului inteleptilor Rusiei si Japoniei, este un admirator al lucrarilor sale. Cand a sosit Lujkov s-au imbratisat cu o asemenea fervoare de parca s-ar fi intalnit din intamplare pe Arca lui Noe. Primarul a facut apoi, fara graba, turul expozitiei si a inceput sa spuna povestea unui boxer care a castigat toate meciurile si cand a fost intrebat cum de a reusit, el parea ca nu intelege si a spus "Ce ar fi ca, in loc de asta, sa lovesc ceva pentru voi?" Lui Lujkov i-a luat cinci minute sa povesteasca anecdota. Japonezii au incercat sa-l intrerupa in mod politicos, pentru a-i spune ca al sau coleg intelept, Yoshiro Mori, il astepta. "In regula, vin", a spus Lujkov dand din mana. "Si asa spune boxerul, mi-am strans pumnul si, totusi, ce sa lovesc?"
Apoi a sosit Putin. El a examinat cu atentie picturile selectate pentru a fi vizionate de el, pana cand a ajuns la un grup de jurnalisti (care fusesera, de asemenea, supusi unei preselectii). "Ah, buna", a spus el parand un pic mirat, de parca nu s-ar fi asteptat sa-i zareasca atat de periculos de aproape.
Dupa ce a facut aceasta declaratie concisa pentru presa, Putin s-a intors la jurnalisti in aproximativ zece minute. Aveam doua intrebari pentru el. "V-a placut expozitia?" si "Ce impresie v-a lasat vizita in Coreea?" Putin a raspuns si la o a treia intrebare, cea pe care i-o pusesem lui Lujkov si la care acesta raspunsese atat de pe graba. "Mi-ar placea", a spus Putin, "daca, in urmatorii cativa ani, am reusi sa stabilim tipul de relatie pentru care am pus bazele in ultimii cativa ani, relatii care ne dau speranta ca putem solutiona toate problemele considerate pana acum de nerezolvat, prin formarea unor relatii de prietenie, atentie si respect reciproc, respect pentru traditiile si istoria noastra si daca am reusi sa dezvoltam in continuare relatiile noastre pe baza acestor lucruri".
Astfel, el a aratat cu claritate, ca problema insulelor nu va fi solutionata prea curand si, in mod cert, nu in decursul vizitei sale. Va dura ani intregi si japonezii trebuie sa se straduiasca sa stabileasca relatii care sa ofere Rusiei speranta... Cu alte cuvinte, presedintele a spus acelasi lucru ca Lujkov si intr-un mod la fel de articulat ca acela in care primarul a relatat anecdota cu boxerul.
Copyright: Kommersant si Agentia "Rusia la zi"

---

Despre autor: