Varfuri ascutite

Presedintele continua micul lui razboi personal cu premierul, razboi care incurca pe toata lumea si tine lucrurile in loc. Prea multa energie si timp se cheltuiesc pe nimic. Basescu il vede pe premier ca principalul obstacol in calea dorintei lui de a pune mana pe intreaga putere. Tariceanu deocamdata se multumeste sa faca declaratii de presa, sa se duca in parlament, sa se explice. E mereu defensiv, nu tranteste usa, nu ameninta ca trece in opozitie. Pe vremuri "sub steagul-n vant desfasurat", rosu, fireste, ar fi fost acuzat de "impaciutorism". Basescu e mereu in atac, iar cand tace pregateste un nou asalt. De partea cealalta, alta agenda. Tariceanu vrea sa aiba pace, nu razboi, ca sa poata ajunge la capatul traseului UE. Miza jocului lui politic este data de finisul cursei, 1 ianuarie 2007. Daca ii iese, carierea lui este salvata si cu bataie lunga. PNL aproape sigur il va propune candidat la Presedintiale in 2009. La alegerile prezidentiale, e posibil ca, satul de zigzagurile lui Basescu, electoratul sa doreasca pe cineva mai previzibil si linistit, mai civilizat si moderat. Vom vedea o cursa presedinte vs. premier. S-au dat multe asemenea in Europa de est si in statele ex-URSS in 15 ani. Un argument in plus. E foarte posibil ca in 2008 PSD sa castige parlamentul si sa faca Guvernul. Asa cum s-a intamplat in toate tarile admise in UE, guvernele au pierdut alegerile. Si, electoratul, prudent, sa nu doreasca sa dea intreaga putere stangii.
Tariceanu tot mai spera intr-o revenire la sentimente mai bune dinspre Cotroceni. Cred ca sperantele lui sunt nerealiste, Basescu nu va inceta sa il atace din toate pozitiile, pana il vede plecat. "Incidentul Udrea" a adaugat un "ce" personal acestei atitudini. Pozitia premierului este mai slaba, pentru ca mandatul lui e mai scurt, 4 ani, spre deosebire de Basescu, sigur pe 5 ani. Asta, fireste, daca Basescu nu va fi suspendat sau nu isi va da demisia. Scenariul este plauzibil, daca ne gandim la nestatornicia personajului. Dar mai putin plauzibil daca avem in vedere cat de mult iubeste puterea. Slabiciunea pozitiei premierului rezulta si din faptul ca el trebuie intai de toate sa tina 4 parteneri la masa, sa ii multumeasca pe toti. E cu spatele la zid, orice defectiune il scoala de pe scaun. In plus politetea, natura lui conciliatoare nu se potrivesc deloc cu iesirile agitate si neprotocolare ale presedintelui, care intai se repede, loveste si apoi masoara efectele. Cei doi au stiluri personale si politice incompatibile, element care a pus sare si piper pe niste relatii si asa neamicale. Replica de joi, cand Basescu si-a facut mea culpa pentru declaratia facuta odata "ca avem cel mai performant Guvern din ultimii 15 ani", dar, zice Basescu mai nou, "nu s-a referit si la prim-ministri", este lamuritoare. Remarca putea sa lipseasca, chiar daca nutreste aceste convingeri. El a tinut sa il execute inca o data pe premier, sa puna la lucrurile la punct. Nu se poate abtine sa il jigneasca public. Aici mi-l aminteste pe Iliescu, care are ce are cu liderii PSD de cand a ratat sefia la congres. Are, nu are treaba, zice ceva de rau de ei. Si Basescu este obsedat sa aiba ultimul cuvant, sa iasa lucrurile ca el, si nu altfel.
Declaratia de joi pune capat intregii situatii. Tariceanu nu este in nici un fel in gratiile presedintelui si nu va fi vreodata. Asta, atata vreme cat i se opune si nu executa intocmai si la timp dispozitiile sale. Chiar daca ar vrea, Tariceanu nu poate s-o faca. Cei doi provin din partide diferite, cu interese, ideologii si structuri diferite. Cazul Iliescu-Vacaroiu nu se repeta; ei apartineau unei singure tabere. Vacaroiu a fost inventia lui Iliescu, o facatura politica, nu un lider propriu-zis. A ajuns premier pentru ca l-a vrut Iliescu, tocmai datorita slabiciunii, inexistentei sale politice. Tariceanu este premier pentru ca acordul PNL-PD stabileste ca daca presedintele apartine PD, premierul apartine PNL. Liderul PNL este Tariceanu. Statutul PNL prevede ca seful partidului este automat premier. Punct. Basescu nu poate alege pe cine doreste, premierul ii este impus. Cel putin cat dureaza actuala coalitie. Casatoria lor este din interes, nu din dragoste. Doua solutii a angajat Basescu ca sa schimbe lucrurile : 1/ sa sfarame coalitia si sa contureze alta majoritate, cu sau fara alegeri anticipate. Si 2/ sa organizeze un puci in interiorul PNL, pentru a-l schimba pe Tariceanu, pe doua cai a/ lovitura de palat si spargerea PNL, sau b/ o fuziune cu PD, fie a intregului partid, sau a unei aripi desprinsa din PNL. In functie de moment a mizat pe o varianta sau alta. Dar tinta a ramas aceeasi, alungarea lui Tariceanu. Basescu a incercat si are in vedere si acum ambele variante. Cei doi au baze si sensibilitati politice diferite. Premierul trebuie sa protejeze intai interesele electoratului propriu. Daca nu face asa, ramane o simpla persoana privata in varful unei ierarhii, o marioneta in mainile cuiva care detine adevarata putere, in cazul de fata Basescu. Pericolele care il pandesc, daca ar accepta sa se subordoneze Cotrocenilor sunt letale politiceste vorbind. Poate sa o faca, dar asta ar insemna disparitia lui ca lider, dar si a liberalilor, de pe scena politica. Cu ce folos pentru regimul democratic inca precar? Nici unul. Ar rezulta aparitia unui FSN pe centru dreapta, condus de un lider carismatic, gen Iliescu, populist: Ar fi o intoarcere in timp cu 15 ani. Exclus.

---

Despre autor: