Super-jucatorul

Traian Basescu a aplicat o noua lovitura Guvernului. Mai naprasnica decat oricand pana acum. In plina negociere cu reprezentantii sindicatelor din invatamant - cea mai dificila operatie de acest gen de dupa decembrie 1989 - intr-un moment in care profesorii, elevii si studentii se afla in strada, seful statului intervine energic - cuvantul poate fi un simplu eufemism - solicitand o majorare uluitoare, de la 3,8 la suta la 5 la suta din PIB, a bugetului pentru Educatie. Dupa ce situatia fusese inflamata prin demisia ad-hoc a domnului Mircea Miclea, care a detinut portofoliul invatamantului din partea PD. De ce ad-hoc? Pentru ca se negociase mult procentul din PIB, acordat fiecarui domeniu, dupa care substanta bugetului fusese aprobata in Guvern. In cel mai bun caz, Miclea a dormit prost, iar atunci cand s-a trezit a facut o criza de nervi. Daca nu cumva cineva i-a sugerat ca o demisie in acel moment era numai buna pentru a inflama spiritele. Iar educatia este o zona extrem de sensibila. Domeniul constituie o provocare nu numai pentru profesorii si beneficiarii actului de invatamant, ci si pentru societatea romaneasca in ansamblul ei. Educatia este un buton rosu a carui utilizare defectuoasa poate inflama intreaga societate romaneasca si a carui manipulare brutala poate dinamita scena politica. Un ministru PD a apasat acest buton. Dupa care seful statului l-a izbit cu pumnul. Provocarea lansata de Traian Basescu prin intermediul agentiei de stiri France Press - iar nu direct, pe parcursul unei consultari la Cotroceni ori al prezidarii unei sedinte la Guvern - marcheaza momentul in care acesta devine nu un simplu jucator, ci un presedinte super-jucator. Care lucreaza cu artileria grea. Cum va reactiona clasa politica? Dar societatea civila?
Un psiholog nativ de mare clasa, Traian Basescu a intuit acum, asa cum de altfel s-a intamplat si in urma cu mai multi ani, cand grupul sau politic de interese a ingenuncheat Guvernul Ciorbea, c-a sosit momentul trecerii de la hartuirea Guvernului Tariceanu la debarcarea acestuia. Atata timp cat Tariceanu s-a pus cu arme si bagaje sub jurisdictia Parlamentului si cata vreme Opozitia nu are nici un motiv sa mearga pe mana presedintelui, Basescu a inteles instinctiv ca singura solutie de a transa in favoarea lui batalia pe care a initiat-o, ingenunchind Executivul, este sa utilizeze o parghie pe cat de eficienta, pe atat de periculoasa: recursul la popor. Sa incurajeze scoaterea Romaniei in strada. Sa declanseze un fel de revolutie. Si sa se puna in fruntea insurgentilor. Pastrand proportiile, miscarea indrazneata si riscanta a lui Basescu ar putea fi analoaga unei eventuale tentative a lui Jacques Chirac de a secera avantul ministrului de Interne Sarkozy, in plina ofensiva a acestuia de a pune capat violentelor din Franta. Dar se vede treaba ca Chirac, ale carui atributii constitutionale sunt mult mai largi, nu este un presedinte jucator de talia lui Basescu. De altfel, Guvernul Tariceanu, pe post de pompier, confruntat cu un incendiu sindical de proportii - pentru ca amenintarile cu greve generale se tin lant, putand arunca in aer Romania - este, incepand de joi, pus in fata unui eveniment surpriza: dupa lovitura data de Miclea, care acum pare un simplu bobarnac, insusi seful statului toarna gaz peste foc. Ce posibilitati mai are Tariceanu de a face fata cu bine acestei presiuni in conditiile in care una dintre prerogativele sefului statului este si aceea de a nu promulga Legea bugetului? Impingand Guvernul spre demitere. Si sa nu uitam, asta se intampla in conditiile in care imaginea lui Tariceanu este pe zi ce trece mototolita cu insistenta. Cu parfum chiar de cercetare penala.
Traian Basescu s-a tinut de cuvant cu brio. A anuntat in campanie ca va fi un presedinte jucator. Si iata-l in postura de super-jucator. A prezidat sedinte de guvern. A dat indicatii la care au reverberat clasa politica si societatea civila. A determinat decizii importante in materie de Vama, Sanatate, inundatii si seceta - urmeaza invaziile de lacuste si cutremurele - accize, pret al petrolului, Justitie, gripa aviara, anticoruptie, servicii secrete, antiterorism, iar mai nou intervine ca un adevarat croitor si asupra bugetului Romaniei. Ca un adevarat taifun, a generat reactii si contrareactii in materie de etica politica, de jurnalistica, de comportament liber al demnitarului de stat, atat in tara, cat si in strainatate si a rasucit scara de valori atunci cand se pune problema respectarii cuvantului dat ori a unor categorii morale cum sunt raportul dintre adevar si minciuna ori dintre loialitate si duplicitate.
Guvernul Tariceanu are sanse minime de a rezista presiunii la care este supus. Asa ca sunt obligat sa ma gandesc ce va urma. Cu alte cuvinte, ce fel de guvern ar putea juca in echipa cu un presedinte care are abilitatea de a fi simultan si fundas, si extrema dreapta, si extrema stanga, si mijlocas, si varf de atac. Daca nu cumva chiar si portar. Si iata cum o noua prognoza pe care am lansat-o se confirma. Chiar si Basescu a ajuns la concluzia ca este necesara modificarea Constitutiei. In viitor, va trebui sa raspundem la intrebarea: vom alege presedinti in functie de Legea fundamentala pe care o avem? Sau vom croi Constitutia dupa chipul si asemanarea presedintelui?

---

Despre autor: