Dezbatere nationala: Satul romanesc la rascruce

Titlul nu este doar o metafora, ci o realitate concreta a carei cunoastere temeinica ofera sanse de izbanda unei politici eficiente pentru lumea rurala in perspectiva integrarii demne a Romaniei in Uniunea Europeana. De-a lungul anilor, Academia Romana a organizat numeroase dezbateri pe teme de maxim interes pentru un domeniu sau altul al agriculturii, silviculturii, apelor si protejarii mediului. Dezbaterea nationala "Lumea rurala - astazi si maine", organizata de Academia Romana si Academia de Stiinte Agricole si Silvice "Gheorghe Ionescu Sisesti" a reunit specialisti de prestigiu din Bucuresti, Iasi, Cluj si Timisoara, reusind sa ofere o imagine unitara a satului romanesc; o imagine departe de ceea ce dorim si ar putea fi.
Dupa ce a citit fragmente semnificative din discursurile de receptie la Academia Romana sustinute de Lucian Blaga - "Elogiul satului romanesc"- si Liviu Rebreanu - "Lauda taranului roman" - , acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Romane, a subliniat intreitul motiv al dezbaterii: "1. Academia Romana nu a ignorat in trecut lumea si cultura taraneasca; 2. pentru a reaminti celor care au uitat, sau celor care nu vor sa stie ca taranul roman nu-i o vita de munca, ci un creator de istorie; 3. pentru a intreba azi, daca satul romanesc mai traieste, cum credea Blaga, in "zariste cosmica" si daca romanii care se pregatesc sa intre in comunitatea europeana mai considera destinul lor, "ca neam si ca putere culturala depind de aceasta putere obscura, veche, tacuta". Care este situatia astazi? 40% dintre romani traiesc in sate; taranii si-au recapatat, sau sunt pe cale sa-si recapete pamanturile, dar, din nefericire inca se mai lucreaza cu mijloace arhaice. In completarea acestui tablou mai adaugam ca doar 1% dintre studenti sunt de la sate; ca pamantul se vinde ieftin si cei care il cumpara asteapta sa-l poata specula. "Inundatiile au scos la iveala o realitate pe care nu o banuiam: sate uitate, ramase nu intr-o incremenire cosmica, intr-o zariste metafizica, ci intr-o conditie neolitica: oameni batrani, prapaditi, schimonositi de suferinta si uitati de istorie". E timpul ca "oamenii politici sa-si aminteasca mai des, nu numai in preajma alegerilor, de taranii nostri care au reprezentat si care poate ca mai reprezinta inca Romania profunda. Aceea pe care au prins-o in operele lor Creanga, Slavici, Goga, Sadoveanu, Rebreanu, Blaga, Marin Preda". Si daca, la vremea sa un personaj a lui Rebreanu spunea "Domnilor, nu cunoasteti taranul roman", astazi se pune intrebarea: "Domnilor, ce-a devenit taranul roman?" Sau "Domnilor, ce aveti de gand sa faceti cu 40% din populatia acestei tari, ce faceti cu taranii romani?"
Conturand un raspuns, Gheorghe Flutur, ministrul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, a situat satul romanesc la o rascruce intre satul traditional si cel care trebuie sa se modernizeze. Aici apar noi intrebari: Cum se face modernizarea? Care va fi impactul? Ce trebuie sa pastram si cum sa modernizam? Cum ne pregatim pentru integrarea in UE? Rezolvarea problemelor atat de complexe tine de o distribuire eficienta a resurselor provenite de la buget si de la UE. O precizare: trebuie facut astfel incat bancile comerciale sa crediteze mai mult agricultura. Analiza facuta a scos la iveala faptul ca folosirea gresita a resurselor a dus la aparitia unei bipolaritati - 4,5 milioane de gospodarii taranesti care detin in medie 2-3 ha si marile exploatatii agricole. Lipseste clasa de mijloc, a fermierilor, in jurul carora s-ar putea crea un mediu de afaceri favorabil dezvoltarii rurale. "Fermierul poate fi un lider de opinie in satul lui si sa determine pe ceilalti sa aiba mai multa initiativa". Mai este nevoie ca Romania sa-si recapete pietele pe care le-a pierdut (inclusiv cele interne!) si sa-si corecteze deficitul balantei comerciale, "ca sa nu mai fim importatori de produse de baza". Si o masura: programul INDAGRA, prin care Guvernul aloca aproape o suma importanta din bugetul statului. In ordine, urmeaza terminarea contenciosului cu proprietatea privata, organizarea terenurilor, infiintarea unei burse a terenurilor, o mai buna folosire a fondurilor europene SAPARD s.a. In aceste zile se lucreaza la elaborarea unui program guvernamental de dezvoltare rurala a Romaniei si Gh. Flutur i-a rugat pe membrii Academiei si pe cercetatorii din domeniu sa vina cu sfaturi si recomandari pentru a "crea intregul", dezvoltarea rurala fiind conceputa unitar. De aici si propunerea ca Ministerul sa fie denumit al dezvoltarii rurale.
Nu doar sa vorbim reforma
In fapt, dezbaterea a avut un caracter unitar, cum au dovedit-o comunicarile si discutiile care au urmat, ilustrand adevarul cuvintelor lui Gh. Ionescu Sisesti dupa care, pamantul, indiferent cui va apartine, are o functie sociala. Pornind de aici, acad. Cristian Hera, presedintele ASAS, moderatorul lucrarilor, a prezentat solul ca o garantie a dezvoltarii durabile si sigurantei alimentare, aratand, pe larg, ca potentialul agricol al Romaniei este contracarat, mai intai, de faramitarea excesiva a proprietatii. Se adauga o serie de factori limitativi ca: seceta excesiva, inundatiile, solurile saline, eroziunea solurilor, rezerva mica si chiar extrem de mica de ingrasaminte s.a. Fertilitatea solurilor este diminuata datorita aplicarii unor tehnologii neadecvate si se "impun masuri drastice de remediere". Cercetarea stiintifica a analizat situatia si a facut propuneri concrete specifice solurilor romanesti si acum se prevede elaborarea unor tehnologii pentru cresterea potentialului de productie a plantelor in conditii ecologice. E necesar sa se promoveze conceptul de "nutritie integrata a plantelor" si cel elaborat de Gh. Ionescu Sisesti si Marin Dracea de "agrosilvicultura" si cum reforma nu trebuie sa fie doar vorbita, se impune asumarea raspunderii pentru sanatatea pamantului, starea de fertilitate si mai ales prevenirea degradarii lui. Aceasta raspundere revine atat stiintei cat si forurilor politice si administrative.
In acelasi spirit, acad. Ioan Paun Otiman a demonstrat ca ceea ce trebuie facut, din perspectiva integrarii in UE, este trecerea de la o economie de subzistenta la una comerciala si sustinerea dezvoltarii rurale durabile. Aceasta politica ar trebui sa ia in considerare eliminarea atat de numeroaselor disparitati din lumea rurala romaneasca astfel incat aceasta sa fie un factor al dezvoltarii economico-sociale. Cat despre protejarea mediului, aceasta "trebuie integrata intr-o strategie ecologica globala care sa aiba un cadru legislativ ferm si unitar pe plan regional si european". Ca actuala stare a lumii rurale este una de subzistenta, uneori dramatica, a demonstrat si prof. univ. Dinu Gavilescu intr-o analiza comparativa a stadiului actual si exigentele integrarii in UE. Efortul poate si trebuie facut pentru a beneficia de efectele pozitive ale integrarii: "stabilitatea preturilor, cresterea investitiilor in agricultura si industria alimentara, cresterea exporturilor in domenii unde nu avem piata comerciala, accesul pe piata UE, cresterea veniturilor agricultorilor, scaderea populatiei ocupate in agricultura, concentrarea productiei in ferme comerciale". Prof. univ. Alexandru Bogdan, membru corespondent al Academiei Romane, a infatisat amplu importanta zootehniei in dezvoltarea rurala, accentuand pe zona montana, zona defavorizata natural, amintind un fapt: "cu animalele scoti saracia din casa". Acum aceasta se face folosind progresele stiintei si tehnologiilor de specialitate. Sugestiva analiza comparativa cu situatia din alte tari europene a fost convingatoare pentru introducerea ingineriei si managementului dezvoltarii rurale, cu protectia animalelor, a mediului, a producatorilor, a procesatorilor si, fireste, a consumatorilor. Aceasta inseamna "zootehnizarea durabila a agriculturii romanesti, o bioconversie a furajelor, cantitate, calitate, ritmicitate si economicitate ca zona rurala sa nu mai fie o zona defavorizata iar ruralul montan sa devina o zona de referinta".
Vai de biet taran saracul...
Toate aspectele prezentate, fie si sumar, se reflecta in conditiile de viata din mediul rural care fac sa vorbim de o drama si care, cum a aratat prof. univ. Ioan Marginean, ar trebui sa duca "la schimbarea atitudinii fata de sat si, mai ales, la intoarcerea autoritatilor cu fata spre acesta, prin actiuni de politica publica apte sa determine o imbunatatire consistenta a conditiilor de viata". Si iarasi multe cifre ingrijoratoare si nu surprinde faptul ca, intr-o cercetare a Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii a Academiei Romane, 66% dintre cei chestionati considera ca actualele conditii de viata sunt mai proaste decat inainte de 1989 si doar 35% cred ca o vor duce mai bine in urmatorii 10 ani. Pentru imbunatatirea calitatii vietii cei mai multi propun infiintarea locurilor de munca si, abia apoi, o salarizare mai buna. Fie si partial, aceasta se datoreaza "modalitatii in care s-a facut tranzitia, schimbarile nereusind sa conduca la imbunatatirea conditiilor de viata. Aceasta intr-o tara care dispune de conditii favorabile vietii si activitatii umane, pe care nu a reusit sa le valorizeze, situandu-se cu mult in urma unor tari unde acestea sunt mai putin favorabile. Putem spune azi, modificand versurile eminesciene: "Vai de biet taran saracul/indarat tot da ca racul..." Specialistii propun si scenarii de rezolvare si acestea privesc, in linii mari, domeniul administratiei publice (infiintarea de noi comune, structurarea zonelor metropolitane, infiintarea de noi judete, reorganizarea regiunilor de dezvoltare), cel economic (dezvoltarea infrastructurii, interventia publica decisiva si diferentiata in favoarea proprietatii mici, constituirea unor unitati de prestari de servicii, protectia mediului natural) si a celui social (dimensionarea adecvata a retelei scolare, ajutor acordat specialistilor care lucreaza la sate, elaborarea de proiecte de dezvoltare locala si managementul acestora, acordarea se sprijin material elevilor, majorarea substantiala a alocatiilor pentru copii, dezvoltarea retelei de asistenta sociala s.a.).
Si totusi, paradoxal, satul ramane inca un factor pozitiv al vitalitatii generale. Astazi, pentru prima oara, "Romania etaleaza o populatie obosita, care amana nasterea ori o refuza de-a dreptul si nu de poate apara in fata mortii". Si iar cifre: dintre cele 500.000 de femei fertile se decid anual sa nasca 250.000 de la sate si 130.000 de la orase si, dintre cei nascuti, mor in primul an 4750 la sate si 1170 la orase. Si o prima concluzie: "Vitalitatea pe care o castiga satul pentru corpul demografic o risipeste statul ori de cate ori adopta politicile sale". Am citat din comunicarea "Structuri si procese socio-demografice in mediul rural" prezentata de prof. univ. Ilie Badescu, directorul Institutului de Sociologie "Dimitrie Gusti" al Academiei Romane regasita in toata amploarea lei in lucrarea scrisa impreuna cu Oscar Hoffman "Viata si moartea in satul romanesc". Cat priveste sporul natural al populatiei, in 9 din cele 41 de judete ale tarii acest spor este pozitiv, in restul, de 32 de judete, acest indice este negativ. Si concluzia care ar trebui sa dea de gandit: "Ruralul pierde populatie atat prin miscarea naturala, cat si prin cea migratorie. Migratia si moartea sunt porti ale parasirii. Cei care pleaca pe aceste porti sunt mai multi decat cei care intra prin nasteri si spor migratoriu...Dincolo de drama luptei pentru apararea vietii, satul ramane inca cel mai puternic centru de energie vitala din Romania, mult mai puternic decat orasul, ceea ce reclama o severa reconsiderare a chestiunii rurale in doctrina securitatii poporului roman la inceputul mileniului". Dar, oare pana cand?
Despre dimensiunea culturala si spirituala a lumii rurale s-a vorbit mai putin, dar am retinut pericolul manelizarii acestei lumi, odinioara creatoare de valori reprezentative pentru etosul romanesc. Speram insa ca acest "pericol" va trece ca o moda printre atatea, venita de aiurea spre niciunde, un semn al trecerii. Dar, ce anume il inspira si cum se explica asa-zisul succes? De ramas, ramane melosul popular venit dintotdeauna spre mereu pe care ni-l aduce acum in chip maiestrit Grigore Lese si poate deloc intamplator mai putin mediatizat.
O certitudine: oamenii de stiinta si cercetatorii ofera o imagine exacta a situatiei reale a satului romanesc, pun la dispozitie si solutii. Au facut-o mereu, cum au facut-o si acum. Speram doar ca vocea lor sa fie ascultata si sa nu fie doar "glasul celui ce striga in pustie". Caci, s-a spus, pe buna dreptate ca este timpul sa nu mai vorbim reforma. Cum sublinia acad. Valeriu Cotea, presedintele Sectiei de Stiinte Agricole si Silvice, "daca sub aspectul solutiilor ne situam la un nivel corespunzator scopului, nu acelasi lucru se poate spune despre sfera decizionala macroeconomica si legislativa".
Participantii la dezbatere au adoptat o scrisoare deschisa adresata societatii civile si institutiilor decizionale pe care o vom publica in editia viitoare.

---

Despre autor: