In aceasta saptamana plina de cavaleri fara prihana ai justitiei anti-telefoane, Romania culturala (nu, nu e vorba de site-ul ICR-ului) are din nou de suferit o pierdere: anuntata cu mari satisfactii in primavara, intoarcerea regizorului Andrei Serba
In aceasta saptamana plina de cavaleri fara prihana ai justitiei anti-telefoane, Romania culturala (nu, nu e vorba de site-ul ICR-ului) are din nou de suferit o pierdere: anuntata cu mari satisfactii in primavara, intoarcerea regizorului Andrei Serban - la conducerea unui Centru de Creatie si Cercetare Teatrala care sa-i poarte numele - nu va mai avea loc.
Centrul, e adevarat, va exista - exista o Hotarare de Guvern pentru asta -, dar se va numi "Ion Sava", si va fi, pe scurt, o institutie de profesionalizare, cu statut post-universitar, pentru oamenii de teatru, de la tehnicieni de scena la regizori. Ceea ce nu e "confiscarea unei idei", ci o cu totul alta mancare de peste.
De ce nu s-au inteles Andrei Serban si Ministerul Culturii ramane deocamdata destul de in ceata: Serban voia independenta financiara totala, ministerul i-a dat doar autonomie (Centrul tine de structura Teatrului National), regizorul acuza incalcarea unei promisiuni, ministerul spune ca n-a promis niciodata, fiindca n-avea cum, si ca fostul director al Nationalului fusese de acord cu respectiva autonomie. A cui sa fie vina malentendu-ului? De vreme ce n-a existat o intelegere scrisa care sa lase dovada posteritatii ce voia unul si ce promiteau ceilalti (in conditiile in care el e un artist cu multa personalitate, iar ei -oficiali culturali romani), singura certitudine de moment e ca Andrei Serban nu vine nici de data asta sa lucreze in Romania. Exact la fel esuase, inainte, si incercarea de a-l aduce sa conferentieze la UNATC.
Pe de alta parte, ramanem cu Centrul "Ion Sava" (pentru amatorii neinitiati in istoria spectacologiei autohtone, Sava e o figura importanta a teatralizarii interbelice: el e cel care, impreuna cu Aurel Ion Maican si Soare Z. Soare, a creat teatrul romanesc ca arta autonoma); adevarul e ca de un sistem coerent de pregatire post-universitara - pe care scoala de teatru nu-l poate sustine si pentru care workshop-urile periodice nu sunt suficiente - era nevoie, dar, cu toate astea, nu poate face nicicand concurenta ideii lui Andrei Serban.
Care era ideea Centrului "Andrei Serban"? La o adica, nu e sigur (o propunere scrisa nu exista), dar e usor de ghicit, mai ales dupa atelierele tinute de Serban, in Romania, in ultimele doua veri: ca si centrul tinut de Peter Brook la Paris, e un proiect pedagogic de transmitere a unei experiente personale, a unui model propriu de creatie teatrala, experimentat de unul dintre regizorii care au marcat scena mondiala a ultimelor decenii. Oare Brook cum o fi reusit sa creeze Centrul International de Cercetari Teatrale, la Paris, fara cutremure institutionale ca cele de la Bucuresti? Probabil multumita "artei manevrarii autoritatilor"... Asta, intr-un oras unde spatii de profesionalizare ca viitorul nostru "Ion Sava" exista de mult si nici vorba sa-l concureze pe Brook. Sincer, e hilar sa lasi sa-ti scape sansa unei "scoli de autor" "Andrei Serban" sustinand ca "merge" si "Ion Sava". Da, ar fi mers "Liviu Ciulei", "Radu Penciulescu", "David Esrig", artisti de forta comparabila cu cea a lui Serban, ei insisi creatori de directii teatrale a caror experienta o pot transmite direct. Si o si fac, evident ca in alta parte - Penciulescu in Suedia, Esrig in Germania. Doar Serban mai face tentative, rand pe rand ratate, de a reveni in Romania, tentative transformate, spre deliciile presei culturale, in ciocniri de orgolii si esecuri comunicationale (pe modelul "ramane cum am stabilit"). De ce pare, oare, atat de greu de inteles ca e nevoie, pentru sanitatea teatrului romanesc, ca Andrei Serban sa se intoarca in tara nu atat ca autor de spectacole, cat ca mentor pentru noile generatii de artisti? N-are nici o legatura, asta, cu "updatarea" tehnicienilor de scena, a luministilor, sunetistilor si masinistilor care nu mai stiu de ani buni cum se umbla cu noua tehnologie, are de-a face cu o credibilitate creatoare pe care, acum, o cautam mai degraba in afara Romaniei. Sa numesti un Centru de Cercetare Teatrala cu numele lui Ion Sava e un pas inainte fata de eterna particula legitimatoare "I.L.Caragiale", lipita cam de tot ce inseamna teatru in Romania. Dar problema ramane: pe cand "Andrei Serban", domnilor oficiali?


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.