Nationalism, oportunism, populism

Stabilirea unor baze militare americane in Romania indica nasterea unui acord intre SUA si Rusia. Acesta rezolva si un sistem de trei ecuatii format din nationalismul Varsoviei, oportunismul Kievului si populismul Bucurestiului.
Pentru administratia americana este esential controlul asupra Asiei Centrale si Golfului Persic, bogate in resurse energetice. Pentru conducatorii rusi este vitala refacerea nucleului dur al fostei URSS prin reintegrarea intr-o comunitate coerenta a Velicorusiei, Malorusiei si Belorusiei cu doua contraforturi geo-politice si geo-economice reprezentate de Ucraina si Kazahstan.
Aceste obiective strategice nu sunt incompatibile in conditiile actualului echilibru global de forte. Prima prioritate a Americii este stabilizarea si securizarea democratica a islamului central si sud-asiatic spre a transforma statele acelei regiuni in aliati fideli. Cum democratia nu poate fi exportata cu tunul, se impune ca tancurile americane sa ramana in zona pana cand valorile occidentului secular vor inflori acolo pe cale naturala, in ciuda unui mediu inca mai ostil ca urmare a interventiei militare straine. In atari conditii SUA nu isi pot permite, pentru ratiuni cvasi-ideologice sau tinand de rivalitati geo-politice cu caracter periferic (cum ar fi cele din Marea Neagra sau Transcaucazia), tensionarea relatiei cu Rusia. Aceasta cu atat mai mult cu cat Washingtonul nu mai are suflu spre a face si politia Eurasiei; nu doreste sa fie confruntat cu un bloc ruso-european; este terifiat de posibilitatea unei antante ruso-chineze; stie ca productia de petrol rusesc este in prezent necesara pentru a tine in limite relativ rezonabile pretul pietii mondiale afectat de instabilitatea din Golf. La urma urmei, impunerea ordinii americane manu militari in Asia se inrudeste cu impunerea ordinii putiniene prin metode semi-autoritare in Rusia.
La randul sau, Moscova are nevoie de liniste in raporturile cu SUA spre a-si aplica politica de reconstructie regionala. Or, adancirea Casei Albe in complicatiile orientale serveste Kremlinului. Prin politica ei actuala America: si-a diminuat masiv superioritatea morala fata de Rusia; a preluat povara "Romei pravoslavnice" de a se lupta cu islamul, devenind tinta fundamentalismului musulman; si-a asumat in fapt misiunea pazei si stabilizarii la granita de sud a lumii ruso-asiatice, pe care Moscova cu greu le mai putea asigura; a redus drastic posibilitatea unui parteneriat strategic americano-chinez, mult temut in Rusia; mentine ridicat pretul mondial al petrolului oferind Rusiei sansa supravietuirii prin valorificarea profitabila a resurselor proprii.
Anul 2005 a adus trei importante elemente noi: o dreapta oportunista la Kiev; o dreapta populista la Bucuresti; o dreapta nationalista la Varsovia; toate declarat pro-americane. Aceasta aparent tripla victorie americana in "Noua Europa" atlanticista este mai mult decat SUA pot digera. National-clericalismul antieuropean din Polonia tinde sa impinga UE atat spre rusofobie (prin actiune) cat si spre americanofobie (prin reactiune). America risca sa se vada contrapusa unei coalitii incluzand "Vechea Europa" franco-germana si Rusia. Totodata, o Polonie nesigura ca urmare a exceselor nationale si nevoita sa-si compenseze deficitul de securitate pe seama Americii nu este aliatul visat. Pe de alta parte, dupa o scurta euforie, Occidentul a trebuit sa observe ca revolutia oranj a fost mai mult o farsa de Halloween. Pluralismul oligarhic kievean este mai legat de estul euro-asiatic decat de vestul euro-atlantic. Regula sa de aur este valorificarea prin integrare in sistemul pietei CSI a oportunitatilor create de sustinerea politica occidentala. SUA sunt chemate sa dea garantii colaterale de securitate politica afacerilor ucrainene cu si in Rusia.
Singura Romania nu cere nimic, in afara unor "simboluri-gablont" menite sa dea poporului sentimentul ca este important intrucat are lideri de anvergura. Nu exista nici un pericol ca Romania sa fie atacata cu mijloace conventionale de vreun vecin. Oricum garantiile NATO sunt suficiente. Bazele americane nu raspund, deci, unei nevoi de securitate a Romaniei ci sunt menite fie sa apere drumuri strategice care trec prin alte parti, fie sa atace la sursa terorismul care pana acum nu a lovit-o.
In conditiile actualului unilateralism al SUA, spre satisfactia Rusiei, prezenta militarilor americani in Dobrogea opreste avansul NATO spre Caucaz si mentine monopolul ruso-turc in Marea Neagra, acestea ramanand zone-gri la periferia intereselor globale. De asemenea, ea argumenteaza ramanerea trupelor ruse intr-o Transnistrie decuplata de Moldova. "Doctrina Basescu", aparent acceptata, este practic respinsa in folosul Axei Washington-Moscova.
Ca aliat loial al SUA si membru al UE romanii trebuie sa isi asume riscuri tactice. In schimb, drept este ca ei sa obtina compensatii strategice, iar nu prime pentru populismul prezidential. Pe termen lung acesta este la fel de nociv pentru aliatii lor ca si nationalismul si oportunismul.

---

Despre autor: