Imbatati de sondajele de opinie care ii prezinta, constant, in fata liberalilor la capitolul optiuni electorale, democratii au decis sa forteze nota, sperand ca vor transa definitiv problema suprematiei. In Alianta, in Coalitie, la Putere - peste tot
Imbatati de sondajele de opinie care ii prezinta, constant, in fata liberalilor la capitolul optiuni electorale, democratii au decis sa forteze nota, sperand ca vor transa definitiv problema suprematiei. In Alianta, in Coalitie, la Putere - peste tot. Pentru maximizarea sanselor, tanarul partid popular a recurs la un mijloc populist, experimentat de PD in guvernarea 1996-2000: disidenta la putere.
Reproducem - pentru intrarea in atmosfera - un titlu de stire aparuta in ultimul an al guvernarii CDR-USD-UDMR: "Parlamentarii au inceput sa toace Bugetul. Pedistii conditioneaza, alaturi de cei care nu sunt la putere, votarea Bugetului de acceptarea propriilor amendamente". Atitudinea PD-ului condus de Petre Roman, in 2000, in momentul votarii bugetului, le-a adus aminte comentatorilor vremii de toate defectiunile provocate de democrati de-a lungul timpului. Concluzia: la guvernare, pedistii s-au comportat ca un partid de opozitie, criticand, de-a valma, ministri, Cabinet, programe si masuri. Ca si cum nu ar fi fost parte din intreg. Efectul s-a vazut la alegeri. PNTCD, perceput ca prima-vioara a puterii de atunci, a achitat singur nota de plata a guvernarii '96 - 2000, nereusind sa mai prinda Parlamentul. Rebelul PD s-a salvat, depasind pragul electoral.
Revenind in prezent, ii gasim pe democrati impartind guvernarea cu liberalii - alti norocosi, supravietuitori ai cataclismului electoral intamplat in urma cu cinci ani. De bine, de rau, cele doua formatiuni infratite in Alianta au reusit sa depaseasca crizele iscate pana acum. Fie ca acestea au fost provocate de mofturile partenerilor de conjunctura - UDMR si PC (PUR) - sau de impulsurile expediate dinspre Cotroceni.
A venit insa momentul impartirii bugetului pentru anul viitor (toate pleaca de la bani, nu?), iar democratii au rupt randurile. Trambitandu-si nemultumirea fata de subtirimea portofelului Educatiei, ministrul de resort, democratul Mircea Miclea, si-a dat demisia. S-a intamplat in urma cu o luna. De atunci, Alianta si Coalitia tot cauta, prin CNC-uri, solutia suplimentarii bugetului Invatamantului cu "ceva la suta din PIB". Nu de alta, dar liderii PD au jurat, la plecarea lui Miclea, ca nu vor inscauna pe altcineva in locul ministrului pana cand nu vor fi trecute in dreptul Educatiei macar cinci procente. Ca au vorbit serios o dovedeste votul dat, saptamana trecuta, in comisiile parlamentare. Cand democratii au pus umarul la respingerea Bugetului Educatiei pe 2006, desi vorbim aici de un proiect al Guvernului din care si PD face parte.
Ce a urmat, se stie: premierul Tariceanu a intors foaia, formuland prima amenintare explicita, la adresa PD, de la inceputul mandatului: "Bugetul este numai al Ministerului Finantelor sau al PNL? S-ar putea ca ai mei colegi din PNL sa inceapa sa se sature de aceste atitudini". In acel moment, democratii au realizat ca mizeaza pe o carte pierduta si au lasat-o mai moale cu pretentiile. S-a ajuns, astfel, la solutia - unanim acceptata in Coalitie, inclusiv de PD - prin care Educatia se va imbogati cu "imensa" suma de 1800 de miliarde de lei vechi. Prin aceasta infuzie, bugetul ministerului ar ajunge undeva intre 4,2 si 4,3% din PIB. Deci, departe de ceea ce astepta PD.
A meritat scandalul? Nu stim. Cert este ca, odata ce s-au declarat satisfacuti de solutie, democratii vor trebui sa desemneze, in zilele urmatoare, un nou candidat pentru sefia Educatiei. Iar inlocuitorul lui Miclea va trebui sa continue, musai, proiectele predecesorului. Pentru ca partidul, in momentul in care a reprosat subfinantarea ministerului, a mentionat ca lui Miclea nu-i ajung banii pentru a pune in opera ambitioasele-i proiecte izvorate din programul de guvernare. Este vorba, intre altele, despre strategia de descentralizare a sistemului educational, de majorarea subventiei pentru cazarea in camine, de reabilitarea spatiilor in care locuiesc studentii, de programul de informatizare a scolilor din mediul rural. Basca asigurarea "cornuletului cu lapte". Nu in ultimul rand, succesorul ministrului Miclea va trebui sa se descurce cu sindicatele profesorilor care credeau, saracele, ca umflarea bugetului invatamantului pana la 6% din PIB inseamna, automat, marirea salariilor dascalilor. Toate acestea se vor sparge in capul viitorului ministru democrat, cu ricoseu asupra partidului din care face parte.
Impresia de moment este ca liderii PD incep sa testeze, in relatia cu noii parteneri, retete vechi. Sa nu uitam insa ca cei care au exersat manevra cu bugetul, in 2000 - Roman, Duvaz, Sassu si altii - sunt acum apropiati ai PSD. Iar Basescu, cel care a infierat la acea vreme duplicitatea, a ajuns presedintele tarii.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.