Japonia pare aproape predispusa la auto-izolare in Asia. Dupa cateva luni in care prim-ministrul Junichiro Koizumi a incercat sa amelioreze relatiile tarii sale cu China, cea de-a cincea vizita a sa la controversatul sanctuar Yasukuni a facut din nou
Japonia pare aproape predispusa la auto-izolare in Asia. Dupa cateva luni in care prim-ministrul Junichiro Koizumi a incercat sa amelioreze relatiile tarii sale cu China, cea de-a cincea vizita a sa la controversatul sanctuar Yasukuni a facut din nou valuri. Ministrii de Externe ai Chinei si Coreei de Sud si-au anulat intrevederile cu omologul lor japonez. Inca o data, Japonia a ratat ocazia de a-si recapata credibilitatea intr-o parte a lumii, in care, in absenta unor institutii internationale cooperante, totul se reduce la credibilitate.
De ce nu intelege Japonia ca modalitatea sa de abordare a istoriei are reverberatii in toate colturile Asiei, ocupate militar de Japonia la inceputul secolului al XX-lea? Reactiile japoneze dezvaluie o extraordinara incapatanare in a se justifica pe sine.
Dupa afirmatiile necontenite ale Guvernului japonez, sanctuarul Yasukuni, construit in 1869, reprezinta un omagiu adus celor 2,5 de milioane de japonezi, care au murit pentru tara lor, nu numai celor 14, considerati criminali de razboi la sfarsitul celei de-a doua confruntari mondiale.
Vizita lui Koizumi la sanctuar, prezentata, la nivel oficial, drept intreprinsa in calitate de simplu cetatean, a fost facuta cu scopul de a impresiona publicul japonez, indiferent de efectele pe care aceasta le-ar fi avut peste hotare.
Insa tara este acum izolata, ceea ce afecteaza stabilitatea din regiune. Izolarea diplomatica a Japoniei motiveaza liderii chinezi, care au cautat intotdeauna sa marginalizeze ceea ce reprezinta in continuare cea mai puternica natiune a Asiei in termeni economici si militari, si sa afunde celelalte state din regiune in umbra Chinei. Izolarea Japoniei accentueaza, totodata, dependenta acesteia de unicul sau aliat, SUA, si submineaza sansa fragila de creare a unei structuri asiatice, care sa abordeze viitoarele crize regionale in spiritul cooperarii, in loc de cel al confruntarii si rivalitatii.
De vreme ce izolarea Japoniei nu-i afecteaza numai pe japonezi, aceasta trebuie sa devina o problema a strategiei occidentale. Experienta in acest sens nu este, totusi, incurajatoare. Administratia americana, ingrijorata formal de influenta in crestere a Chinei in regiune, pare destul de incantata de ideea unei Japonii dependente, care ar putea ajuta la contracararea Chinei. Insa aceasta este, in mod evident, o abordare superficiala a problemei, de vreme ce o Japonie legata, in exclusivitate, de America, nu va castiga, ci dimpotriva, va pierde intr-o eventuala confruntare cu China.
Europenii nu dispun de o strategie in ceea ce priveste Japonia, nici macar de una superficial elaborata. Atrasi de promisiunea unei piete chinezesti in continua expansiune, acestia nu dau prea mare importanta stabilitatii din regiune. Europenii par sa considere puterile existente drept insule disparate, iar comportamentul lor fata de una din acestea drept lipsit de efecte politice pentru celelalte.
In loc ca Japonia sa fie exploatata drept portavion regional, dupa cum incearca sa faca SUA, sau sa fie neglijata, din punct de vedere politic, dupa cum face Europa, ambele ar trebui sa elaboreze o abordare noua, strategica, preferabil impreuna. Scopul acesteia trebuie sa fie prevenirea unei eventuale confruntari nationaliste si incurajarea unei structuri cooperante, in care statele importante ale regiunii sa interactioneze si sa isi respecte reciproc interesele. Asia ar putea beneficia de o astfel de structura numai cu implicarea activa a Japoniei si nu prin izolarea ei.
Desigur, Japonia trebuie sa constituie un exemplu. Liderii japonezi trebuie sa admita ca neghiobia cu care inca mai trateaza problemele sensibile ale societatilor care au avut de suferit de pe urma imperialismului japonez din secolul al XX-lea este la fel de insensibila, din punct de vedere moral, pe cat de daunatoare, din punct de vedere strategic. Insa acest proces dispune de sanse mai mari de a produce, daca Japonia nu se va simti ca si cum ar fi incoltita.
In consecinta, prietenii de peste hotare ar putea ajuta la acest proces, asigurandu-se ca Japonia nu se simte singura. Fara a sprijini lipsa de sensibilitate japoneza, evolutiile politice occidentale trebuie sa sugereze faptul ca viitorul Japoniei depinde de castigarea increderii in regiune.
Pentru cei care doresc o Asie stabila, interesul stabilirii unor legaturi stranse cu Japonia ar trebui sa fie evident. Aceasta nu ar trebui sa se faca in detrimentul unor legaturi similare cu alte parti, cum ar fi China si India, insa aceste legaturi nu trebuie realizate cu pretul izolarii Japoniei.
Fost director al Institutului German de Relatii Internationale si Probleme de Securitate din Berlin, Cristopher Bertram detine, la acest moment, catedra Steven Muller pentru studii germanice in cadrul Centrului Universitar Johns Hopkins University din Bologna.
Copyright: Project Syndicate, 2005. www.project-syndicate.org


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.