Consensul fratricid

Daca inteligenta s-ar defini doar ca invatare din experienta proprie si a altora, din greselile tale si ale celorlalti, dar si prin capacitatea de a rezolva probleme, politicienii romani ar trebui considerati niste prosti. Ei nu sunt chiar prosti, pentru ca isi canalizeaza inteligenta spre tinte din sfera interesului propriu si a grupurilor de interese, unde obtin avantaje maxime. Inseamna ca sunt prosti politicieni, dar raman baieti destepti. Actuala coalitie guvernamentala pare a nu fi invatat nimic din lectiile trecutului, chiar daca multi dintre liderii ei nu pot fi considerati prosti. In particular, Alianta DA, dar si UDMR sau PC au iesit in evidenta in ultima vreme prin incapacitatea repetata a liderilor de a se pune de acord asupra politicilor de urmat (fie ca e vorba de bugetul invatamantului, fie de legea minoritatilor nationale) inainte de a actiona, vota sau legifera. Nici opozitia nu sta stralucit, pentru ca presiunea pusa de Iliescu asupra lui Geoana se face printr-o corespondenta care subliniaza primitivitatea tehnicilor consensului in cel mai mare partid, iar rezultatul este impiedicarea reformarii PSD.
Incapacitatea de a construi consensul este punctul vulnerabil al politicii romanesti. Consensul este jumatatea cea mai dificila a politicului. Cealalta jumatate este conflictul si deriva firesc din instinctele animalice ale omului, care nu s-a emancipat decat partial in lupta pentru supravietuire, din invidia, ura, resentimentul, agresivitatea, violenta individuala si colectiva. Civilizatia, cultura, institutiile nationale si internationale, egalitatea si democratia, libertatea si drepturile individuale, solidaritatea si justitia, normele si procedurile politice, toate acestea si altele au fost posibile doar datorita consensului. Nationalistii au invocat mereu navalirile migratorilor, agresiunea tatara, otomana, ruseasca etc., ca scuze pentru incapacitatea romanilor de a construi orase, cetati, palate, biserici, precum in Evul Mediu occidental. Acum nu ne mai ameninta nimeni si tot nu suntem in stare sa construim politic, sa obtinem consensul.
Exista un singur consens in politica autohtona, cel al integrarii in NATO si UE, ale carui rigori ne-au fost insa impuse din exterior. Desi fac politica democratica de mai bine de un deceniu si jumatate, politicienii de la noi nu au descoperit ca singura lor obligatie este de a obtine mereu consensul pentru a guverna in interes public. Daca i-ar interesa si obseda servirea interesului public, chiar si publicul le-ar trece cu vederea ca mai fac si ei afaceri sau ca se imbogatesc prin accesul la resursele statului.
Spectacolul competitiei politice dintre Palatul Cotroceni si Palatul Victoria, dintre PNL si PD, dintre nationalistii romani si UDMR, este jalnic. In ciuda faptului ca victoriile din 2004 au fost obtinute pe logica aliantei electorale si politice, iar guvernarea actuala s-a construit pe logica coalitiei, ceea ce se vede acum este triumful vointei individuale sau a intereselor, calculelor partizane asupra logicii interesului comun. In mediile politice se fac pariuri si se dau interviuri cu privire la cine va iesi "invingator", Basescu sau Tariceanu. Actualul presedinte al Romaniei a pornit (ca si unii predecesori) o campanie anticoruptie, dar se pare ca pot fi luati de val, impreuna cu unii dintre cei corupti (care nu sunt rechinii, ci unii pesti mari care au fost sacrificati) si unii politicieni ai fortelor de la putere si din opozitie, carora fostul deputat si primar vrea sa le plateasca niste polite. In timp ce Tariceanu si PNL-ul sunt ocupati cu guvernarea, pe cei de la PD nu ii preocupa decat cum sa isi consolideze pozitia recent obtinuta de partid cu o intentie de vot mai mare decat a partenerilor din ADA. Multi prevad deja un sfarsit asemanator al actualei coalitii si al lui Basescu cu al coalitiei conduse de CDR si al lui Constantinescu. Este greu de crezut ca istoria se repeta identic, insa esecul poate fi evitat doar daca incerci.
Daca nu ar fi existat obiectivul consensualist al integrarii in UE, actuala coalitie se rupea de mult. Ar fi fost o coalitie solida doar daca ar fi avut un program bine definit (in 7, 10 sau 12 puncte clare), pe care sa il urmeze cu strictete. Asa insa nu stim pentru ce se zbat respectivii domni, ce-i mana pe ei in lupta? De fapt, poate ca sunt absurzi cei care le cer consensul, pentru ca daca nu au niste obiective comune de indeplinit, la ce le-ar mai trebui consensul? Poate ca vor ca nivelul de trai al populatiei sa creasca spectaculos, dar noi nu ne-am dat seama. Poate ca vor ca Romania sa devina cu adevarat un paradis capitalist al dezvoltarii, prosperitatii, dar au omis sa ne spuna. Sau poate ca au planuri secrete pentru natiune: vor sa ne faca binele cu forta.

---

Despre autor: