Stare(a) nebuna a psihiatriei romanesti

Exista, inca, la noi, mentalitatea ca despre maladiile mentale trebuie sa se vorbeasca in soapta. Sau chiar sa se taca. Si nu doar pentru ca, in binecunoscuta traditie populara, boala psihica este asociata anormalitatii, unui rau ascuns venit din strafundurile fiintei umane -ale carui radacini sunt greu sau imposibil de aflat - ci, mai nou, si din neputinta societatii de a-i face fata in unitatile institutionalizate. De ce? Simplu. Pentru ca nu se doreste sa se investeasca intr-un domeniu al medicinei care - potrivit unei conceptii mostenite din vechiul regim, pe cat de absurde pe atat de ilare - , consuma prea mult fara sa rezolve nimic. Din pacate, revolta lumii medicale, in speta a medicilor psihiatri, privitor la aceasta perpetuata inertie a autoritatilor, nu pare sa schimbe ceva in sistemul sanitar. Nici chiar in conditiile in care ministerul de resort sustine sus si tare, a se intelege trambiteaza, ca "Sanatatea mintala este prioritatea numarul 1" (si) in Romania. Asta dupa ce in luna ianuarie 2005, prin Acordul de la Helsinki, sub egida biroului OMS pentru Europa si al Comisiei de resort din Comunitatea Europeana, a fost semnata o declaratie, in prezenta a peste 50 de ministri ai Sanatatii din tarile europene intre care si Romania, care certifica acest lucru. Dar sloganurile nu vindeca. Iar la noi, cel amintit a intrat de-a dreptul in ceata.
Si totusi, bolnavii psihici pot fi recuperati. In pofida falselor credinte, mai vechi sau actuale, a tendintei, cu efecte nefaste, manifestata de catre unii specialisti din alte discipline medicale "de a trata ei insisi manifestari psihopatologice, in loc sa indrume pacientul la psihiatru sau, cel putin, la psiholog". Ceea ce lipseste este un proiect coerent al Ministerului Sanatatii, unde "hotararile sunt luate de catre persoane straine de problemele domeniului" fara a fi consultati si aceia care cunosc, prin specificul profesiei lor, problemele bolnavului psihic. Acestea sunt numai cateva din aspectele ce s-au facut auzite - pentru a cata oara! - la Congresul National de Psihiatrie, desfasurat recent la Iasi, la care au participat circa 700 de medici din tara si strainatate.
Psihiatrii au pus, si de aceasta data, degetul pe rana. Iar ranile noastre, din orice unghi le-am privi si oricat de optimisti si luminosi am fi in speranta de a nu le permite sa ne acopere, sunt lasate parca sa se inmulteasca.

Organismul uman nu face fata ritmului actual de viata

Specialistii domeniului spun ca "sanatatea nu este totul, dar fara sanatate totul este nimic". Si nu trebuie sa fii nici medic, nici filosof pentru a exprima un adevar atat de simplu, la indemana oricarei persoane apte sa-l constate, cel putin ca urmare a propriei experiente de viata. Iar unde este viata exista si maladii. E adevarat, astazi mai sofisticate, mai bizare chiar, pentru ca lumea progreseaza, insasi viata este mai complicata, mai impovaratoare prin complexitatea responsabilitatilor, si mai plina de riscuri; pentru ca tehnica este mai solicitanta, alimentatia din ce in ce mai saraca in principii active, vitamine, minerale, iar posibilitatile de adaptare a organismului uman la frecventa si intensitatea schimbarilor survenite, tot mai scazute. La toate acestea contribuie din plin pericolul radiatiilor, al exploziilor solare cu repercusiuni grave asupra sanatatii, mai mult sau mai putin recunoscute in ultimele decenii, poluarea avansata, oscilatiile climaterice etc. etc. Este de inteles, asadar, ca sanatatea oamenilor este amenintata, biciuita din toate directiile.

Educatie sanitara, la nivelul Evului Mediu

Pe de alta parte, la noi, educatia sanitara a ramas cu mult in urma, fata de tarile dezvoltate, ba chiar la nivel de Ev Mediu, in unele zone, atat in mediul rural, cat si urban, oamenii fiind lipsiti de conditii de igiena minima; avalansa gunoaielor, prezenta cainilor comunitari fac parte din viata lor. Si oricat ar riposta in fata unei asemenea stari de lucruri, sfarsesc, in general, prin a se obisnui cu ea.
Poate ca de aici incepe raul colectiv, completat substantial de precaritatea sistemului sanitar, incapabil sa faca fata nevoilor populatiei. De pilda, insuficienta paturilor in spitale a creat acel tip de reactie din partea suferinzilor, care ne situeaza pe primul loc in Europa la capitolul "Spaga din spitale". Pentru a beneficia de un loc in asezamantul care iti promite ca te va pune pe picioare, trebuie sa platesti bani grei.
Mai mult, o data ajuns aici trebuie sa fii pregatit pentru a-ti procura, de multe ori, medicamentele din afara spitalului; pentru a onora personalul care te ingrijeste si, nu mai este demult o noutate, pentru a-ti achita eventuala interventie chirurgicala, chiar daca esti un corect platitor al asigurarii de sanatate. Cozile la medicamente, isteria compensarilor pun capac. Saracia si mizeria sunt la ele acasa. A vorbi, in aceste conditii, despre sanatatea mintala pare un lux. A ignora domeniul, ar insemna sa dovedim o inconstienta crasa, vecina cu ceea ce reprezinta crima cu premeditare.

Prof. dr. Petru Boisteanu: Toata lumea se ocupa de psihiatrie, dar nimeni nu face nimic

Realitatea este ca psihiatria reprezinta astazi, in Romania, "o disciplina marginalizata", in pofida renumelui de care se bucura, in lume, scoala romaneasca de psihiatrie, specialistii de care nu ducem lipsa.
Comunicarile stiintifice sustinute in cadrul congresului de la Iasi, care a coincis cu aniversarea unui secol de psihiatrie, prin infiintarea aici a primei institutii din tara cu acest profil - Spitalului Clinic de Psihiatrie Socola -, ne-a ajutat sa ne intarim convingerea ca "prioritatea numarul 1", sanatatea mintala, este ultima din coada pe lista de interes a autoritatilor. Si totusi, societatea, noi toti, suntem datori sa ne aparam/salvam bolnavii, sa le facem posibila continuarea vietii. Cum?! Directorul general al Spitalului Clinic de Psihiatrie Socola, prof. dr. Petru C. Boisteanu, co-presedinte al Comisiei de Psihiatrie si Sanatate Mintala din Ministerul Sanatatii (MS), sustine ca este aproape imposibil.
"Astazi, psihiatriei i se pun foarte mari probleme. Pornind de la deviza MS <>, s-a ajuns, de fapt, la un fel de colaps in domeniu, de al carui mers se ocupa toata lumea, dar nimeni nu face nimic. Nu s-au infiintat acele asezaminte pentru bolnavii psihici, care ne-ar fi ajutat sa scapam de presiunile ce apasa asupra sistemului, nu au fost extinse o serie de servicii, pentru ca, in psihiatrie, asistenta ambulatorie are un rol deosebit, contribuind la scaderea costurilor destinate tratamentului bolnavilor si la reducerea zilelor de incapacitate de munca.
In plus, psihiatria comunitara este ca si inexistenta, deoarece asociatiile non-guvernamentale nu s-au implicat in asistenta bolnavului psihic. Toata lumea afirma ca psihiatria necesita costuri mari, insa, daca s-ar percepe evolutia acestui fenomen pe termen lung, s-ar constata ca este mult mai ieftina decat alte specialitati".
Potrivit prof. dr. Petru Boisteanu, se prefera, de regula, sa se investeasca pentru tratamentul unui bolnav circa 2-3 milioane lei vechi pe luna, in loc sa se cheltuiasca dublu, ceea ce ar conduce la reducerea numarului de bolnavi cronici.

In doi, trei ani depresia va ajunge o boala validanta

"Ceea ce se intampla la noi este, efectiv, o politica similara zonelor din Africa, eventual din Albania. Desi pe plan profesional suntem perceputi ca o scoala foarte buna, totusi, din punct de vedere financiar, ne situam la coada clasamentului", continua interlocutorul. Cauza? Intelegerea gresita a problemei sanatatii mintale.
"Nici inainte si nici dupa '89 problema bolnavului psihic nu a fost luata in serios. Este adevarat ca din asa ceva nu se moare, dar nici nu se traieste normal, iar depresia, conform statisticilor, va ajunge peste doi, trei ani pe locul al doilea, pe plan mondial, printre bolile validante. La noi, va fi, probabil, pe primul loc, daca nu vor aparea alte boli ale mizeriei si saraciei. Important de retinut este faptul ca nu exista bolnavi care sa nu poata fi recuperati si redati societatii.
Practic, facem statistici, raportari si uitam unde este bolnavul psihic. Totul depinde de politica de finantare, numai ca, din pacate, latura medicala a fost inlocuita cu una de pura contabilitate. Nu mai conteaza astazi daca bolnavul exista sau nu, conteaza sa ai hartiile in ordine si sa te incadrezi in niste sume care, de multe ori sunt derizorii, prestabilite din birou; exista tendinta ca medicul sa se transforme in functionar sanitar, ceea ce pentru breasla psihiatrilor este foarte dureros", conchide dr. Boisteanu.

Prof. univ. dr. Tudor Udristoiu: Aplicam decizii cu care nu suntem de acord

Prof. univ. dr. Tudor Udristoiu, presedintele Asociatiei Psihiatrice Romane, seful Clinicii de Psihiatrie din Craiova, co-presedinte al Comisiei de Psihiatrie si Sanatate Mintala a MS considera ca printre problemele grave cu care se confrunta domeniul psihiatriei se afla: lipsa cronica de informatii si lipsa de comunicare, precaritatea deciziilor, la elaborarea carora nu sunt consultati specialistii, lipsa unei politici de sanatate mintala, iar lista ramane deschisa.
"Nu exista, la nivelul ministerului, desi am solicitat de nenumarate ori, in calitate de co-presedinte al Comisiei de Psihiatrie si Sanatate Mintala a MS, o evidenta a suferintelor majore. Fiecare caz nou trebuie inregistrat intr-o fisa standard, raportat structurilor superioare, introdus in baza de date. Ceea ce nu se intampla. Acesta este si motivul pentru care noi nu putem vorbi de un numar de bolnavi, ci despre o valoare de prevalenta (frecventa) a cazurilor determinate de studii romanesti si internationale mai vechi. De pilda, valoarea de prevalenta recunoscuta pentru schizofrenie, pe plan mondial, este de 1 la suta. Noi nu putem sa afirmam insa ca in Romania exista 200.000 de cazuri". Pe de alta parte, potrivit prof. Tudor Udristoiu, "bolile majore (schizofrenia, tulburarea bipolara) nu cresc in prevalenta (de cand se inregistreza de acum 100 - 160 de ani), comparativ cu formele mai usoare de depresie, generata mai ales de tulburarile de adaptare".
Care va fi soarta spitalelor de psihiatrie, in conditiile in care nu exista o strategie coerenta, nu sunt bani sau nu se doreste sa se investeasca pentru prevenirea imbolnavirilor? In viziunea prof. Udristoiu,"in scurta vreme, spitalele vor avea rostul de a plati salarii, de a caza bolnavii in conditii acceptabile, de a oferi si ceva de mancare si cam atat".

Intr-o lume ultraplanificata, noi am ras de cincinale si nu ne-am ales cu nimic

Cat priveste politica ministerului, nu se intrevede nimic, in viitorul apropiat, este de parere interlocutorul nostru. "S-a semnat la Helsinki prioritatea europeana numarul 1 - <>. Eu nu vad nici un plan in acest sens. De altfel, nu vad nici un domeniu in care sa avem vreun plan, in afara de Legea bugetului. Dupa ce am ras de cincinale, am uitat sa bagam de seama ca totul in lume merge ultraplanificat. Se stie ca o planificare cat mai exacta conduce la scaderea costurilor - a se vedea costurile pentru medicamente! Dar la noi totul decurge dupa cum bate vantul". Ce mai ramane de facut, pe fundalul acestor neajunsuri care impieteaza mersul firesc al lucrurilor? "Incercam sa gasim niste cai mai bune pentru a participa la decizie, fiindca in lipsa noastra, decizia nu poate fi de calitate si asteptam, cumva, sa fim si primiti", raspunde directorul Clinicii de Psihiatrie din Cetatea Baniei.

Ne consideram exonerati de responsabilitatea medicala

"Poate nu avem nici salarii potrivite, nici mijloacele proprii pentru a ne exercita profesia, aspecte pe care le mai depasim, dar lipsa unei relatii directe intre decizie si responsabilitate este greu de tolerat. Spre deosebire de alte grupuri profesionale care au nemultumiri si care ies in strada, clamandu-si drepturile, noi nu ne putem permite sa apelam la astfel de cai de presiune. In schimb, in contextul unui mers normal al societatii, ne consideram, cu parere de rau, exonerati de responsabilitatea medicala si, la o adica, ma tem ca o putem demonstra si in Justitie. Si asta pentru ca trebuie sa aplicam niste decizii la elaborarea carora nu am putut nici macar sa ne spunem parerea", adauga prof. Udristoiu.
Ce ar mai ramane de spus? Poate doar ca problema sanatatii mintale in Romania este tributara, la aceasta ora, unui lung sir de inlantuiri cauzale determinate de insasi maladia intregului sistem. Care este posibil sa nu reactioneze la nici un tratament.

Multumim, pe aceasta cale, partenerului principal al Congresului National de Psihiatrie, compania farmaceutica Eli Lilly, care ne-a facilitat cunoasterea mai exacta a problemelor si orientarilor actuale intr-un domeniu in care scoala romaneasca are un renume incontestabil. De asemenea, datoram informarea corecta a cititorilor nostri comunicarii de inalta calitate cu presa a reprezentantului companiei amintite, Corporate Affairs Manager Dr. Daniel Popescu.

Secvente de realitate amara, la "Spitalul 9"

Precizam, din start, ca nu ne-am propus sa aruncam cu pietre in institutiile responsabile de problema sanatatii mintale in Romania - inca un "examen" la care am ramas corijenti si care ne situeaza, prin consecintele lui, undeva, cu mult in urma tarilor civilizate. Se impune, cu atat mai mult, o privire corecta si decenta asupra tulburarilor psihopatologice care nu-i ocolesc nici pe romani, dar si una ferma asupra modului cum sunt gestionate acestea de catre factorii abilitati. "Am niste nebuni in bloc. Veniti sa-i luati!" sau "De ce le dati drumul din spitale, domnilor doctori?!" nu sunt niste simple propozitii afirmative, imperative, interogative dintr-un scenariu conventional. Noi am fost asigurati ca sunt aruncate, cu brutalitate, nu de putine ori, in urechile acelora care se dedica, prin profesia lor, sanatatii mintale a romanilor.
Drama insa nu consta numai in faptul ca sunt reale, ci si in aceea ca ne dezvaluie cum sunt percepute, in general, de catre comunitate tulburarile psihice. De care, intr-o forma mai mult sau mai putin usoara, o persoana din trei a fost sau ar putea fi afectata, pe parcursul vietii, afirma specialistii domeniului. Privit din exterior, Bucurestiul secolului XXI ne ofera, la orice ora din zi si din noapte, o adevarata arhiva de imagini care ar putea, la o privire atenta, sa schiteze (si) "stocul" de sanatate al unora dintre locuitorii sai. Si nu este un motiv de amuzament. Mai ales atunci cand ai ocazia sa afli ceva mai mult din interiorul sistemului care se ocupa de sanatatea psihica a bucurestenilor, si nu numai a lor.
Cu aceasta intentie ne adresam, zilele trecute, persoanei cele mai abilitate sa vorbeasca despre starea la zi a maladiilor psihice din Capitala, si a clinicii pe care o conduce, conf. dr. Radu Mihailescu, directorul Spitalului Clinic de Psihiatrie "Prof. dr. Alexandru Obregia"- Bucuresti.]

Record la depresii: 9000 din 30.000 de internari annual

Depresia reprezinta prima cauza de internare in Spitalul Obregia. Potrivit prof. Radu Mihailescu, din circa 30.000 de internari pe an, cam 30 la suta reprezinta depresii. "Desi este influentata si de factorul de stres, boala are o componenta biologica importanta. Din fericire, incepand din acest an, noi reusim s-o vindecam. Si asta pentru ca avem arsenalul farmacologic necesar si echipe foarte bune de psihoterapeuti", declara prof. Mihailescu. "Au crescut, de asemenea, dependentele de droguri: avem 59 de paturi pentru dezintoxicare. Pana in 1981 nu am avut nici unul. Secvente din patologia anxioasa au o raspandire, aparent cel putin, mai mare decat inainte. De pilda anxietatea paroxistica episodica - atacurile de panica - sunt mult mai frecvente astazi decat in urma cu zece sau 20 de ani. A coborat dramatic varsta de debut a dependentelor - de pilda a dependentei de alcool. Schizofrenia, dementa, tulburarile bipolare, boala Alzheimer completeaza paleta tulburarilor psihice. Peste tot in lume, bolile severe, de pilda schizofrenia, este cam 1 la suta din populatie, ceea ce inseamna o dovada destul de puternica asupra continutului biologic al maladiei. Cu cat prevalenta unei boli este mai constanta in diverse culturi, societati, cu atat inseamna ca boala aceea este biologica.
In orice caz, in Romania nu s-a facut un studiu epidemiologic pe un esantion reprezentativ la nivel national. E drept, in 1971, s-a realizat un studiu epidemiologic pe esantion urban si a fost replicat prin anii 1985, '86 , cred ca tot pe esantion urban. Asta pentru ca este foarte costisitor. Si atunci iti pui intrebarea: Ce e prioritar: un studiu pentru a vedea cum stau bolile psihice in Romania in raport cu alte tari sau sa alocam banii unei reforme in psihiatrie? In lume exista cateva tari care isi permit un asemenea studiu, de pilda SUA, tarile nordice".

Un tratament pentru schizofrenie, intre 7 si 15 milioane de lei lunar

In ce priveste eficacitatea tratamentelor, in ultimii ani "s-a petrecut o revolutie in psihofarmacologie", remarca prof. Mihailescu, dar si costurile sunt mult mai ridicate. "Este adevarat ca antipsihoticele de ultima generatie, ca de altfel si antidepresivele sunt de aproape zece ori mai scumpe decat precedentele, astfel incat un tratament pentru schizofrenie, de pilda, cu medicamente de ultima generatie (neuroleptice atipice) poate costa intre 7 si 15 milioane de lei pe luna. Cat priveste antipsihoticele de prima generatie, se stie ca aveau o plaja de efecte adverse neplacute: bolnavii tremurau, precum cei cu Parkinson, mergeau cu pasi mici, etc., astfel incat constatau ca, pe masura ce urmau tratamentul, se simteau tot mai rau. Iar acest lucru se transforma intr-o adevarata bariera intre pacient si medic in calea tratamentului. Numai ca, din pacate, cu bugetul pe care il avem nu putem trata cu antipsihotice de ultima generatie mai mult de un sfert din bolnavii cu schizofrenie", continua directorul Spitalului Obregia. "Se pare insa", adauga interlocutorul, " ca nici spitalele din Europa de Vest nu-si pot permite sa trateze toti bolnavii cu aceste medicamente de ultima ora".

Avem un deficit de personal mediu si de psihologi

Spitalul Obregia functioneaza in 37 de cladiri, inclusiv cele cu destinatie administrativa, si are o capacitate de 1.200 de paturi. Echipa de specialisti este formata din 110 medici (un medic la 12 paturi). Dar seful spitalului acuza lipsa de cadre medii - infirmiere, asistenti sociali-, si un deficit de 10 psihologi, iar o suplimentare de cadre, la aceasta ora, nu mai este posibila, fiindca "schema" clinicii nu permite mai mult.
Pe de alta parte, personalul mediu nu are capacitatea de a comunica, asa cum ar fi normal, cu pacientul internat intr-o astfel de clinica, recunoaste prof. Mihailescu. "Este o preocupare mai veche a mea si nu numai a mea in privinta instruirii personalului mediu, care nu se compara cu personalul din lumea dezvoltata a psihiatriei. Acolo o asistenta ingrijeste 5-6 bolnavi, in timp ce la noi, in tura a doua si a treia, o asistenta are in ingrijire 70 de pacienti". Categoric, exista si o explicatie, care se pliaza foarte bine pe realitatea romaneasca. "Locul este neatractiv, atat din punct de vedere al salarizarii cat si al cerintelor impuse de continutul specialitatii, desi din octombrie 2004 au crescut simtitor sporurile de periclitate", precizeaza directorul clinicii. "De fapt, hiba este la nivel national. Suntem aproape 1.000 de medici psihiatri pe tara, inclusiv medicii de la psihiatria infantila si a adolescentului, ca sa nu mai spun ca nu avem inca suficienti medici specializati in gerontopsihiatrie. Dar, in general, in Europa de Est psihiatria nu este privita cu ochi buni, din pacate, nici de catre autoritati, nici de confratii de la alte specialitati si nici de catre populatie.

O problema a noastra: cum privim bolnavii mintal

In primul rand, pentru ca suntem inca tributari conceptiei potrivit careia boala psihica este asimilata nebuniei; inca mai persista la noi conotatiile peiorative, stigmatizatoare ale afectiunilor de acest gen. Eu insami m-am confruntat cu asemenea reactii din partea autoritatilor locale, ceva de genul <> sau <>. Deci, oamenii cred ca spitalul de psihiatrie e un fel de penitenciar in care trebuie sa-i tii pe bolnavi pana la sfarsitul vietii lor".

Se continua o politica gresita, ce are in centrul sau spitalul

O alta drama cu care se confrunta psihiatria romaneasca este "politica hospitalocentrista". "Asta inseamna ca psihiatria", continua prof. Radu Mihailescu, "este axata, ca sistem de ingrijiri, pe spitale. Or, in ultimii 20 de ani, psihiatria europeana (si cea mondiala) s-a deplasat energic si masiv catre ambulatoriu, o data cu ceea ce s-a numit <

>, inceput in 1983, in Italia, in urma Legii Basaglia; o lege brutala, la acea vreme, comentata si discutata timp de doua decenii, dar, in esenta, interesanta.
Teoretic, psihiatria actuala ar trebui sa se organizeze in jurul Centrelor de Sanatate Mintala, care sa fie alocate unei anumite populatii: sa zicem la 100.000 de locuitori, un astfel de centru, complex, dotat cu o structura care sa cuprinda cateva paturi pentru urgenta, dar sa aiba, in principal, posibilitatea de a ingriji ambulatoriu majoritatea tulburarilor psihice, lasand spitalele doar pentru cazurile care necesita internari si ingrijiri cum sunt, de pilda, episoadele de schizofrenie.
Va asigur ca cel putin jumatate din cazurile de depresie de la Spitalul Obregia - cele 9000 despre care am vorbit - ar fi putut fi tratate ambulatoriu, intr-un centru de sanatate mintala, ceea ce inseamna, in primul rand, costuri mult mai mici, iar in al doilea rand mult mai usor de suportat de catre pacient.
Avem, de pilda, aproape 10 la suta tulburari anxioase. Este aproape de neconceput. Tulburarile anxioase nu trebuie tratate in spitalele de psihiatrie, dar le tratam pentru ca nu avem alta solutie, pentru ca medicii de ambulatoriu (din policlinica) - sunt complet depasiti: ei stau cu 50-60 de pacienti la usa si practic nu pot face fata".

Psihiatria romaneasca are nevoie de o reforma

Se stie ca Romania aloca pentru sanatatea mintala 3 la suta din cheltuielile directe destinate sanatatii. "E clar ca psihiatria romaneasca tot asteapta o reforma structurala si functionala, dar se mai stie, tot de la Legea Basaglia incoace, ca nu exista reforma fara bani; reforma inseamna un cadru legal, juridic, si inseamna fonduri. Din constatarile noastre, este cert ca, deocamdata, sanatatea mintala nu este o prioritate, la noi", afirma prof. Radu Mihailescu.
In loc de (alte) concluzii, nu este oare limpede ca gradul de civilizatie al unei tari se reflecta si in modul cum isi trateaza bolnavii?!

Potrivit unui studiu statistic realizat in 2004, in Romania exista 38 de spitale de neurologie si psihiatrie cu 11.904 paturi. Lista ne-a fost furnizata de catre biroul de presa al Ministerului Sanatatii.
Arad: Spitalul de Psihiatrie (cronici) Mocrea (115 paturi); Spitalul de Psihiatrie Capalnas (85 paturi);
Arges: Spitalul de Psihiatrie "Sf. Maria" Vedea (211 paturi);
Bihor: Spitalul Clinic de Neurologie si Psihiatrie Oradea (403 paturi); Spitalul de Psihiatrie si Masuri de Siguranta-Stei (247 paturi); Spitalul de Psihiatrie Nucet (226 paturi);
Botosani: Spitalul de Psihiatrie Botosani (375 paturi); Spitalul de Psihiatrie (cronici) Podriga (80 paturi);
Brasov: Spitalul de Psihiatrie Brasov (705 paturi);
Braila: Spitalul de Psihiatrie "Sf. Pantelimon"- Braila (425 paturi);
Buzau: Spitalul de Psihiatrie si pentru Masuri de Siguranta Sapoca (670 paturi );
Calarasi: Spitalul de Psihiatrie - Sapunari (175 paturi);
Cluj: Spitalul de Boli Psihice Cronice - Borsa (215 paturi);
Dolj: Spitalul Clinic de Neurologie si Psihiatrie Craiova (395 paturi); Spitalul de Psihiatrie - Poiana Mare (500 paturi);
Galati: Spitalul de Psihiatrie "Elisabeta Doamna" Galati (245 paturi);
Giurgiu: Spitalul de Psihiatrie Vadu-Lat (70 paturi);
Harghita: Spitalul de Psihiatrie Tulghes (390 paturi);
Hunedoara: Spitalul de Psihiatrie si pentru Masuri de Siguranta - Zam (385 paturi);
Iasi: Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola - Iasi (870 paturi); Spitalul de Psihiatrie si pentru Masuri de Siguranta Padureni-Grajduri (220 paturi);
Ilfov: Spitalul de Psihiatrie "Domnita Balasa"- Balaceanca (341 paturi);
Maramures: Spitalul de Psihiatrie Cavnic (130 paturi);
Neamt: Spitalul pentru Bolnavi Psihici Cronici-Gadinti (120 paturi);
Olt: Spitalul de Psihiatrie (cronici) Schitu Greci (160 paturi);
Prahova: Spitalul de Psihiatrie Voila, Campina (565 paturi);
Sibiu: Spitalul de Psihiatrie "Dr. G. Preda", Sibiu (545 paturi);
Suceava: Spitalul de Psihiatrie Campulung Moldovenesc (80 paturi); Spitalul de Psihiatrie (cronici) Siret (210 paturi);
Teleorman: Spitalul de Psihiatrie Poroschia (185 paturi); Spitalul de psihiatrie cronici ''Kalinderu'' Balaci (110 paturi);
Timis: Spitalul de Psihiatrie Gataia (450 paturi); Spitalul de Psihiatrie si Masuri de Siguranta -Jebel (405 paturi);
Vaslui: Spitalul de Psihiatrie Murgeni (146 paturi);
Valcea: Spitalul de Psihiatrie Dragoesti (130 paturi);
Municipiul Bucuresti: Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. Alexandru Obregia" (1.225 paturi); Centrul de Evaluare si Tratament a Toxicodependentelor pentru Tineri "Sf. Stelian" (45 paturi); Spitalul de Psihiatrie Titan - "Dr. Constantin Gorgos" (50 paturi).

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe