Toate structurile statului care au atributii in prevenirea si combaterea coruptiei si a spalarii banilor au declansat o ampla actiune de verificare a tranzactiilor bancare din conturile mai multor oameni cu rang inalt din Romania. Printre acestia se
Toate structurile statului care au atributii in prevenirea si combaterea coruptiei si a spalarii banilor au declansat o ampla actiune de verificare a tranzactiilor bancare din conturile mai multor oameni cu rang inalt din Romania. Printre acestia se numara si Viorel Hrebenciuc, ale carui afaceri legate mai ales de petrol sunt luate la puricat.
Pe baza unor informatii publicate in cursul zilei de ieri de ziarul ZIUA, in care dezvaluiam ca un numar de 28 de fosti sau actuali parlamentari sunt cercetati de Departamentul National Anticoruptie, astazi, surse confidentiale au precizat pentru ZIUA ca unul dintre cele mai rasunatoare nume de pe lista celor 28 este cel al lui Hrebenciuc.
In jurul acestor anchete pluteste insa un mister generat de modul in care se desfasoara si de competentele autoritatilor. Cum in toate aceste cazuri este vorba despre operatiuni bancare, protejate pana la un punct de un secret bine stabilit prin lege, investigatiile preliminare sunt extrem de delicate. Oficial, DNA - de exemplu - a recunoscut ca are in lucru 28 de dosare, dar a refuzat sa divulge identitatea celor anchetati, iar despre verificarile conturilor acestora au fost si mai scrupulosi: "Nu putem oferi astfel de date opiniei publice. Nu le oferim nici macar celor vizati", a precizat Alina Tonigaru, purtatorul de cuvant al DNA.
Metodele de supraveghere a "rechinilor"
Nu este deloc usor sa te uiti prin conturile si afacerile unor inalti demnitari sau oameni de afaceri. Ai nevoie de un "permis" special, de autoritate, de justificarea actiunilor si de numeroase si temeinice indicii. Cadrul legal ce reglementeaza "scotocirea" il constituie Legea nr. 78/2000 privind descoperirea, prevenirea si sanctionarea faptelor de coruptie, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie si Legea nr. 656/2002 privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor. Laura Codruta Kovesi, procuror sef birou in cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Sibiu sustinea, intr-o publicatie de specialitate, ca "masura punerii sub supraveghere a conturilor bancare completeaza cu succes cadrul modalitatilor tactico-penale utilizate de organele judiciare in activitatea lor de descoperire a infractiunilor de coruptie sau spalare de bani si este dispusa de catre procuror in scopul verificarii sumelor de bani tranzactionate de persoane despre care se presupune a fi comis infractiuni de coruptie ori in vederea depistarii operatiunilor financiar-bancare ilegale".
Despre conditiile in care pot fi urmarite conturile exista trei astfel de cerinte ce trebuie intrunite cumulativ: existenta si temeinicia indiciilor ca se pregateste sau s-a comis o infractiune, indiciile sa vizeze strict infractiuni de coruptie sau de spalarea banilor si persoana suspecta sa detina conturi bancare sau asimilate pe care sa le foloseasca.
Desi par complicate, lucurile stau in realitate foarte simplu. Obtii o informatie, fie ea si "anonima", incepi sa scotocesti, daca nu se confirma taci ca pestele, iar daca se potriveste - soliciti oficial deschiderea urmaririi penale.
Drept exemplu, Oficiul National de Prevenire si Combatare a Spalarii Banilor (ONPCSB) se poate sesiza din "oficiu", din articolele din presa sau pur si simplu dintr-o delatiune. Verificarile preliminare identifica traseul banilor, expeditorii sau destinatarii si motivele platilor. Urmeaza o analiza a expertilor oficiului, ce decid daca este cazul ca dosarul in cauza sa fie remis Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau dupa caz, DNA; altminteri va fi trecut pe linie moarta. Din cele 28 de dosare de care aminteam, o parte provin de la ONPCSB.
O alta varianta ar fi ca mai intai sa se sesizeze organele judiciare care sa ceara mai apoi ONPCSB sa le ofere date cu privire la plimbarea banilor prin conturi si identitatea persoanelor implicate in sistemul relational-bancar.
Ideea ce se desprinde din modul de lucru al celor competenti sa sanctioneze faptele de coruptie si spalare a banilor este ca o pot face pe tacute, iar deciziile raman, uneori, nestiute nici macar de subiectul investigatiei. Legea prevede ca dupa clasificarea dosarului respectiv, informatiile sunt arhivate si pastrate timp de cinci ani, dupa care se claseaza in cadrul oficiului.
Statul detine "Iarba Fiarelor"
Conform art. 26 din Legea nr. 78/2000, art. 20 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 si art. 26 din Legea nr. 656/2002, secretul bancar si cel profesional nu sunt opozabile organelor de urmarire penala. Ca urmare, "scotocirea" cu sau fara temei tine doar de moralitatea celor care sunt desemnati sa infaptuiasca Justitia. Putem compara astfel masura supravegherii conturilor cu cea a ascultarii telefoanelor.
Dosarele suspecte pot fi ingropate intre faza de "cercetare prealabila" si cea de "urmarire penala". In prima faza, anchetatorii au indicii pe care singuri le califica drept intemeiate sau nu. Legea spune ca decizia apartine unui magistrat. Urmeaza apoi faza de confirmare a indiciului. Pana la declansarea urmaririi penale, toata lumea implicata este obligata sa mearga in varful picioarelor. Abia din momentul in care procurorul DNA sau al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie se decide sa declanseze urmarirea penala, subiectul investigatiilor de pana atunci va afla cam de cand ii sunt supravegheate conturile, telefoanele, viata si afacerile.
Deranjant este insa ca legea permite anchetatorilor sa extinda la nesfarsit supravegherea conturilor, fara prea multe impedimente de natura obiectiva.
Nu la fel stau lucurile cu acele conturi aflate in strainatate. Acolo, organele statului ajung mai greu si de obicei numai dupa o intensa argumentare a solicitarii de monitorizare. In ceea ce priveste blocarea conturilor, aceasta manevra este si mai delicata.
Petrolul, conturile si lufturile anchetatorilor
Cazurile de mare coruptie ca si cele de spalare a banilor au fost mascate ani de zile prin sertarele procurorilor, prin metoda pe care am descris-o mai sus.
Conturile lui Viorel Hrebenciuc au intrat in atentia oamenilor legii odata cu afacerea RAFO. Despre sechestrul pus fostului sau partener, Corneliu Iacobov, pe bunurile de la Monaco s-a vorbit destul de mult. Au ramas in umbra conturile din strainatate ale celor care au condus RAFO. Acolo nu au avut acces sau nu i-a interesat sa umble. In acest fel, ONPCSB a identificat bancile din Romania prin care se derulau afacerile dubioase, procurorul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis ca indiciile se confirma, dar a amanat declansarea urmaririi penale pana cand presa a luat foc.
Afacerile celor implicati s-au derulat insa la fel in perioada de control ca si in cea de urmarire penala. Banii au ajuns afara, unde au si ramas.
Cazul RAFO este o derapare periculoasa pentru imaginea de profesionisti a celor ce se ocupa cu prevenirea si combaterea spalarii banilor si a faptelor de coruptie. In ciuda legii permisive nu au reusit sa faca nimic pentru a preveni. Nici pentru a combate. Poate doar pentru a supraveghea.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.