Dreptul de autor al ministrului Iorgulescu

Pentru Adrian Iorgulescu ziua de 22 august 2005 a reprezentat incununarea unui vis mai vechi: a fost inscaunat Ministru al Culturii. Ca urmare, pe langa functiile de presedinte al Uniunii Compozitorilor din Romania si presedinte al organismului de gestiune colectiva UCMR-ADA (colector al drepturilor de autor in domeniul muzicii), el prelua si destinele culturii romane pentru o perioada de timp. Cu aceasta ocazie, ambitiosul compozitor a facut o memorabila declaratie de bune intentii privind obiectivele calauzitoare ale mandatului sau de mare dregator al spiritualitatii romane rezumata in trei cuvinte: bani, bani si iar bani. Ce a dorit sa spuna domnia sa prin repetarea obsedanta a banalului substantiv, nu stim prea bine. Putem doar sa banuim ca rostirea mercantila a proaspatului ministru sa fi fost o simpla scapare a subconstientului omului aflat deja in tripla postura aducatoare de tot atatea venituri in propriul cont. Asa mai intelegem nazuinta declarata a domnului ministru de promovare a valorilor materiale in panteonul culturii romane.
Evident ca orice minte limpede observa instantaneu conflictul de interese in care se afla noul ministru al Culturii in delicata sa pozitie triunghiulara. Dar nu si cei care l-au propulsat in aceasta pozitie stiind foarte bine la ce se pot astepta. Iar faptele nu s-au lasat deloc asteptate: nici nu s-a obisnuit ministrul cu noul scaun cu vedere la lac si angajatii ministerului cu toanele noului sef, ca Iorgulescu si-a legat numele imediat de o noua lege a dreptului de autor care sa-i serveasca manusa celorlalte joburi ale sale: este vorba de OUG 123/19.09.05 promulgata de Guvern la numai cateva zile de la inscaunarea noului ministru. Pornita inca din primavara de fostul ministru al Culturii, Mona Musca si de ORDA, aceasta initiativa legislativa are ca pretext armonizarea legii romanesti in domeniul drepturilor de autor cu legislatia europeana. Legislatie care fusese de altfel armonizata deja anul trecut prin Legea 285, rod al unor lungi dezbateri timp de 6 luni in cadrul Comisiei de Cultura din Camera Deputatilor. Numai ca, nemultumite de anumite prevederi ale acestei legi care stabileau mai bine cadrul de aplicare a Legii dreptului de autor si care punea stavila pretentiilor nemasurate a organismelor de gestiune colectiva (in frunte cu UCMR-ADA), acestea au dus o campanie asidua de modificare a legii pentru a-si atribui mai multe drepturi si, in consecinta, mai multe venituri. In treacat fie spus, Organismele de Gestiune Colectiva din Romania au incasat in 2004 circa 8,5 milioane de euro din partea utilizatorilor, partea leului fiind adjudecata de OGC-ul lui Adrian Iorgulescu (4,5 milioane de euro). De aici, poate, si obsesiva viziune mercantila a acestuia.
Cum spuneam, la initiativa OGC-urilor si a Oficiului Roman al Drepturilor de Autor, Mona Musca a organizat timp de doua luni la Ministerul Culturii dezbateri publice prelungite cu partile interesate pentru a aduce modificarile preconizate la Legea dreptului de autor. La plecarea sa din minister Mona Musca a lasat un proiect de lege clar, dezbatut democratic ce urma sa fie finalizat intr-o hotarare de guvern in toamna acestui an. Nu avea sa fie asa: o data cu venirea la carma ministerului a lui Adrian Iorgulescu, proiectul vechi este facut praf si refacut de la capat cu sprijinul de nepretuit al lui Eugen Vasiliu, director adjunct ORDA, in beneficiul unic al incasatorilor de venituri de la populatie, Organismele de Gestiune Colectiva. Organisme care ar trebui nu numai sa ceara tot timpul mai multe drepturi, ci si sa dea dovada de transparenta in ceea ce priveste gestionarea sumelor colectate, lucru stipulat de lege, dar ignorat cu buna stiinta de colectorii de drepturi de autor, sub privirea ingaduitoare a ORDA, despre care se poate spune ca numai arbitru impartial al domeniului nu este.
Este adevarat ca romanii s-au cam obisnuit cu modificari legislative o data cu instaurarea unui nou guvern, dar in cazul de fata credem ca avem de-a face cu o premiera absoluta: o lege facuta de un ministru pentru binele propriu. Si totul in numele (invocat cu multa emfaza) al armonizarii legii romanesti a drepturilor de autor cu legislatia europeana.
Oricum, putem spune ca in cazul cetateanului Iorgulescu, indemnul din toamna trecuta a fost realizat cu brio in mai putin de un an. Iata, deci, ca se poate.
NB. Noutatea absoluta pe care o aduce OUG 123/19.09/05 o constituie eliminarea din lege a oricaror marje si limite procentuale pentru stabilirea remuneratiei compensatorii, fapt ce va conduce implicit la explozia pretentiilor Organismelor de Getiune Colectiva la viitoarele negocieri. Avand in vedere miza, o piata a drepturilor de autor de peste 15 milioane euro, intelegem cat se poate de bine rostul eliminarii oricaror limite la negocieri.
- Valentin Negoita este Presedintele Asociatiei Producatorilor si Distribuitorilor de Echipamente de Tehnologia Informatiei si Comunicatiilor. Titlul comentariului apartine redactiei.

---

Despre autor: