Teoria creationista este mai degraba o problema americana decat una europeana si, mai ales, romaneasca. Disputa dintre creationisti si evolutionisti nu se datoreaza atat religiozitatii Statelor Unite ale Americii, cat mai ales faptului ca religia a devenit un simplu obiect de cercetare stiintifica. Din aceasta cauza, criza sociala pe care o traverseaza unele societati care se pretind religioase nu se datoreaza credintei in Dumnezeu, cat mai degraba a neoateismului cu care ele se confrunta. Astfel, in tara noastra, critica teoriei creationiste in favoarea celei evolutioniste cu scopul de a dezavua credinta crestina - asa cum a procedat recent un jurnalist roman - este cel putin imprecisa, daca nu chiar eronata.
Astazi, mai mult ca oricand, se vorbeste de o criza sociala la nivel mondial. Georges Minois, autorul volumui intitulat "Istoria ateismului", considera ca aceasta criza se datoreaza neoateismului cu care se confrunta societatea contemporana. Caracteristica acestui tip de ateism, care pericliteaza viitorul si dorinta de supravietuire a intregii umanitati, o reprezinta indiferentismul sau ignoranta, iar principalul sau efect il constituie disolutia credintei religioase. Simptomele acestui ateism se regasesc, din pacate, tocmai in randul adeptilor diverselor religii care practica o viata religioasa din care virtutea credintei este mult slabita: "Aceasta este autentica victorie a ateismului. Un ateism care nu-si pronunta numele, un ateism care cucereste fara sa o vrea, fara sa premediteze si fara sa fie macar constient de sine insusi. (...) Civilizatia anului 2000 este atee. Faptul ca inca se vorbeste de Dumnezeu, de Allah, de Iehova sau de altii nu schimba situatia cu nimic, intrucat continutul discursului nu mai este religios, ci politic, sociologic, psihologic"
1. Prin urmare, principala cauza a crizei sociale prin care trece omenirea intreaga o reprezinta un fenomen de masa care are la baza disolutia virtutii credintei in Dumnezeu.
Pornind de la premisa deprecierii virtutii credintei religioase, suntem inclinati, mai degraba, sa ne insusim opinia mitropolitului Nicolae Balan (1882-1955) care considera ca atat cultura, cat si civilizatia europene sunt intr-o etapa de "alfabetizare crestina". "Unii oameni - afirmase el, avand in vedere contextul istoric in care traia - au crezut ca e cazul sa invinuiasca crestinismul de aceasta nenorocita prezenta a rasboaielor in veacul nostru. Ei se intreaba: Cum de n-a putut avea crestinismul, in decursul celor aproape 2000 de ani, atata influenta asupra sufletelor incat sa fie in stare sa evite rasboiul? Desigur se putea lucra mai mult din partea Bisericilor crestine in domeniul acesta. Dar prezenta razboaielor nu vadeste slabiciunea crestinismului, ci arata adancimea pana la care a patruns pacatul in fiinta oamenilor, de nu-i lasa sa asculte si sa urmeze glasul evangheliei Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Daca omul ar asculta si ar implini indemnul crestinismului, rasboiul ar fi inlaturat azi din lume. Daca el totusi exista, in formele celor mai salbatice distrugeri, folosind toate nascocirile mintii spre acest scop infernal, aceasta e o dovada ca noi suntem in trairea crestinismului abia la inceput, abia la alfabet. Omenirea inca nu s-a patruns pana in adancul fiintei sale de duhul lui Hristos si idealul evanghelic"
2. Intarirea credintei in Dumnezeu este singura solutie de rezolvare a crizelor religioase, politice, sociologice, psihologice etc. cu care se confrunta intreaga omenire. Motivul lipsei unui comportament moral, care se manifesta sub forma obtuzitatii, a lipsei de intelegere, a pasiunii oarbe care il determina pe om sa se comporte in mod egoist si sa ignore realitatea, il constituie - dupa cum afirma filozoful german Robert Spaemann (n. 1927) - incapacitatea recunoasterii valorilor sau, mai precis a existentei unei ierarhii a valorilor
3. Din punct de vedere crestin, aceasta ierarhie este polarizata de valoarea Binelui Absolut, adica de Dumnezeu, sursa tuturor valorilor si Cel care da valoare lumii. Orientarea axiologica ascendenta a omului spre Dumnezeu nu presupune, insa, depasirea conditiei umane, modificarea evolutionista a fiintei umane, in sensul realizarii superomului (engl. superman), ci, dimpotriva, tocmai deplina realizare a conditiei sale umane prin transformarea interioara a omului in acord cu vointa lui Dumnezeu.
In concluzie, ignorarea valorilor capabile sa stabileasca legatura omului cu Dumnezeu are efecte negative asupra oamenilor, predispunandu-i, din punct de vedere social, la tot felul de anomalii comportamentale. Astfel, atata timp cat virtutea credintei va fi slabita, facand loc ateismului sau falsei credinte, omenirea se va confrunta cu o criza perpetua a valorilor si o tot mai accentuata afirmare a nonvalorii si anarhiei. Iata de ce, din punctul nostru de vedere, singura solutie de revigorare a societatilor aflate in criza, in sensul aratat de jurnalistul roman, o reprezinta reconsiderarea valorii sociale a credintei in Dumnezeu, si nu anihilarea ei.