Ora finlandeza

Miercuri romanii au avut ce au avut cu finlandezii. Ei au capitulat la scor de forfait cu Cehia, 0-3, si au amarat 22 de milioane de fraieri care au sperat pana in ultima clipa in van ca scandinavii o sa ii cafteasca pe urmasii lui Svejk si o sa ne faca fericiti. Dar ceasul rau s-a aratat si Romania a cazut iar victima conspiratiei mondiale. Dusmanul nostru ireversibil, Budapesta, e in spatele operatiunii, cum am aflat din surse bine informate. S-a urmarit castrarea mandriei nationale dambovitene. Nu stiu daca ati aflat, dar ungurii si finlandezii sunt rude, dupa vorba dupa port. Patriotii sa fie vigilenti. Lucrurile sunt clare, stim de unde ni se trage. Adica, bre, de ce ai nostri, ca brazii cu mucii pe piept, si-au compromis sansele pe mana lor, facand un norocos egal cu Armenia? Neamurile lui Varujan au fost gata-gata sa ne traga o bataie sora cu moartea. Dar Erevan e orasul bancurilor bune, asa ca si acum avem pe cine sa tragem de urechi. Dam binisor si neelegant vina pe finlandezi. Ca la asta ne duce mintea. Sa gasim aiurea tapi ispasitori. Vezi Doamne, nu si-ar fi aparat sansele corect. Ca a fost blat, ori un fel de meci amical. Ca sunt aranjamente de culise, ori s-a dat spaga de la Praga. Ori arbitrul, ori dusmanii nostri implacabili. Ori FIFA a hotarat ca e preferabil sa mearga inainte Cehia (tara membra UE si NATO, tara cu parale), iar romanasii, mereu persecutati, sa stea sa vada meciurile campionatului mondial la televizor. Sa nu aiba si ei nici o bucurie la vara. Si sa fie obligati sa se lase plictisiti de Basescu, Geoana, Vadim &Co, care neaparat vor trebui sa ofere ei o distractie in compensatie bunului cap de locuitor autohton. Vor invada ecranele cu mutrele lor de mari comici. Nu sunt romanii cei mai mari consumatori de programe teve din Europa? Sunt. O distractie ieftina, populara, pe buzunarul celei mai sarace mase salariale de pe acelasi continent. Egalul visat nu s-a intamplat la Helsinki.
Taman cand Basescu era in plin delir de grandoare, asmutindu-ne pe unii impotriva altora. Cu marea campanie de doi lei impotriva spagii, niste isteti s-au gandit sa ofere o spaga babana finlandezilor. Intelegeti cum vine chestia: daca e interes national, merge si cu spaga incriminata de dom' prezident. Si sa ii vezi pe ingerii scandinavi care auzind tarasenia, dadeau din colt in colt, nedumeriti. Ca i-am jignit cu o floare. Unul declara ca nu are in vocabular acest cuvant. Ideea era sa ii motivam sa joace la oase in teren, sa nu se lase penetrati de cehi. Altul a invocat contractul lui, adica nu ar avea voie sa ia bani din alta parte. Cei mai multi, chiar daca au auzit ceva despre rusinoasa propunere, in stil romanesc veritabil, au tacut, pentru ca nu ne stiau limba. Limba de miel la tava, sau in aspic, pupincurista. Propunerea i-a lasat atat de cracanati, ca nu au jucat nimic in partida de la Helsinki. Le-am administrat un soc psihologic asa de tare, incat nu si-au revenit pana azi, cand stam de vorba. Avem o multumire, ca Dumnezeu nu da cu parul: si ei vor sta la televizor vara 2006. Sac! Acolo e si mai frig, e de inteles. Morala fabulei este: sa nu ajungi sa depinzi de altii. Ne-am lasat pe jocul rezultatelor, am visat cu ochii deschisi o minune. Ne-am rugat la moastele Sfintei Parascheva, dar degeaba. Data aviatoare, cu alti smecheri in fruntea fotbalului romanesc, sa contam doar pe noi insine. Ca Bratienii.
Colac peste pupaza, ne-am trezit cu un alt mare finlandez, comisarul european pentru extindere UE, debarcat la Bucuresti sa vada ce si cum. El a mai retezat putin din aripile entuziasmului local, care are alt vis frumos: un raport de tara, la 25 octombrie, brici. Adica unul extrem de favorabil, ca un discurs funerar. Si care o sa ne transforme din gloabe rebegite in armasari pur sange. Olli Rehn zice ca am facut ceva progrese, si ca ne miscam bine la incalzire dar tot nu am castigat partida decisiva. Justitia inca nu a inhatat nici un mare corupt. Si cand a inhatat i-a dat drumul. Tipii din specia asta, foarte raspandita in Romania, sunt crutati. Ne jucam cu ei de-a fata'ascunselea. Unde sunt "big fishes", ne intreaba naiv Rehn. Unde sa fie?! Hocus pocus! Daca nu a observat, erau chiar in farfuria dumnealui, la masa de protocol oferita de Basescu. Asta era bancul bun de la Erevan. Onoratul musafir nu are decat sa isi infiga cutitul, sa separe carnea de oase. Apoi poate sa il manance, dietetic, nu ingrasa. Dar aflati ca nici pestele din farfurie nu e un produs autohton. E adus din alte zari, cu avionul. Noi, mai patrioti, ii protejam pe ai nostri. Sa faca averi de milioane de dolari, pentru ca, nu-i asa, capitalismul nostru are nevoie de capitaluri in lei Isarescu. Din zona asta au si aparut euroscepticii. Ei nu vor sa ne integram in UE prea curand ca sa isi mai faca mendrele inca doi-trei ani. Cat sa isi faca suma. Dar despre asta Olli Rehn nu a facut vorbire. Stie el ce stie. 1 ianuarie 2007 e o data batuta in cuie. Cu suturi in fund, dar vom ajunge la potou la momentul stabilit de Bruxelles. Pestele cel mare il inghite pe cel mic, chiar daca e un eurosceptic si este sacrificat pe o farfurie dintr-un restaurant bucurestean.

---

Despre autor: