Curierul de miercuri

Marti seara, dupa sase ore de "dezbateri", Guvernul a aprobat proiectul de buget pentru anul 2006. Era si timpul deoarece peste mai putin de 10 zile el va trebui prezentat, spre analiza, oficialilor Fondului Monetar International. Un proiect de buget care nu surprinde pe nimeni dar nici nu multumeste. Din nou, chiar daca se anunta cresterea veniturilor si prioritatile investitionale, acestea fiind cunoscute si intarziate din anul 2004, sacul bugetar este destul de gol. Aceasta ca sa fim indulgenti. Doar o singura trecere in revista a datelor si tintelor regasite in proiect este suficienta pentru a descifra mesajul catre bugetari. Functionarii publici si nu numai ei vor trebui, anul viitor, sa lase orice sperante salariale cand se vor duce la casierie. Premierul nu a lasat loc de dubii. Desi a evitat sa precizeze daca personalul bugetar va beneficia si anul viitor de cresterea cu 12 la suta a salariilor, Calin Popescu Tariceanu a afirmat ca o solutie pentru acordarea acestei majorari ar fi reducerea schemei de posturi la diferite institutii publice. Mi se pare familiara aceasta solutie. In urma cu doi ani, Mihai Tanasescu, fostul ministru al Finantelor, considera ca in invatamant schema de incadrare este mult supradimensionata si ca in concluzie jumatate dintre profesori trebuie concediati. Nimic nou sub soare. Asa ca daca bugetarii vor salarii mai mari ar fi bine sa se stranga si sa traga la sorti care sa se autodisponibilizeze, din spirit de breasla, pentru bunastarea colegilor care se "sacrifica" sa ramana in sectorul bugetar. De aceasta data, pentru cei care pleaca din sistem, premierul ar avea si solutii caci domnia sa sustine ca prin actualul proiect de buget, se are in vedere o crestere cu 100.000 a numarului de salariati in sectorul privat. Ramane de vazut daca intreprinzatorii privati sunt de aceeasi parere cu reprezentantii Guvernului. Si iata asa, din vorbe, a fost problema bugetarilor. Despre cresterea salariului minim net pe economie, asa cum cer imperativ marile confederatii sindicale, nu se sufla nici un cuvintel. Aceasta pentru ca Executivul nu are absolut nici o solutie fiind si cu FMI-ul in coaste, institutie care nici nu vrea sa auda de asa ceva.
Ei bine, premierul nu a ezitat sa-i "mustre" pe parlamentari, care au sarit bine seaua bugetara cerand sume exorbitante pentru anul viitor. "Curajul" primului-ministru a mers pana acolo incat a lansat propunerea catre Consiliul National al Coalitiei de plafonare a bugetului Camerei Deputatilor si Senatului, buget suplimentat pentru un trai mai bun al alesilor. "Pentru acest an, gasesc de cuviinta ca este necesar ca aceste cheltuieli sa fie plafonate si sa nu mai creasca fata de nivelul din 2005" - a spus Tariceanu. Laudabila aceasta abordare dar mai bine se aplica principiul simetriei cu politica aplicata bugetarilor. Daca senatorii si deputatii vor mai multi bani, atunci, vorba premierului cand facea referire la functionarii publici, "o solutie pentru acordarea acestei majorari ar fi reducerea schemei de posturi la diferite institutii publice". De ce n-ar accepta parlamentarii aceasta solutie la fel ca medicii, profesorii etc.? In fond si la urma urmei parlamentarii autodisponibilizati pentru luxul colegilor lor nu ar ramane fara loc de munca. Doar premierul a anuntat ca proiectul de buget are in vedere crearea a 100.000 de noi locuri de munca in sectorul privat. Si, cu siguranta unii parlamentari curajosi pot avea norocul sa se angajeze la o firma privata care sa le asigure si laptop si chiar limuzina. Cine este primul?

---

Despre autor: