Postasii dintre ape

REPORTAJ INUNDATII

Postasii care au actionat in zonele inundate merita intreaga noastra consideratie: ei au ajuns la oameni cu barca, cu tractorul sau Dumnezeu mai stie cu ce alte mijloace!

Nefericirea oamenilor nevoiti sa-si paraseasca gospodariile doar cu hainele de pe ei a cuprins multe localitati din tara. In ochii lor poti citi de la o posta tristetea si disperarea. Lumea pare resemnata, asteapta doar ca autoritatile sa le scoata de sub ape gospodariile, sa vada daca mai pot recupera ceva din agoniseala stransa de-a lungul anilor sau sa scape de malul din curti. Intr-o atmosfera de calm si resemnare, angajatii Postei Romane par a fi printre cei mai activi oameni din regiunile sinistrate.
Pensia, alocatia, un colet, o scrisoare sau achitarea facturilor la diverse utilitati sunt printre putinele motive pentru care oamenii napastuiti se opresc din munca.
Postasii le sunt, asadar, adevarati stalpi de sprijin: incearca sa le ofere alinare si le pun la dispozitie intreaga structura organizatorica si informationala de care dispune Posta Romana. ""Zeci de kilometri de drumuri au fost sub ape si nu ne-a fost deloc usor sa gasim modalitati prin care sa ajungem la oameni.
Cu sprijinul autoritatilor locale am reusit insa sa facem acest lucru, iar postasii care au actionat in zonele inundate merita intreaga noastra consideratie pentru felul in care si-au desfasurat activitatea. Eu au ajuns la oameni cu barca, cu tractorul sau Dumnezeu mai stie cu ce alte mijloace"", povesteste directorul Regionalei de Posta Timisoara, Dan Toldan.

TOATA MUNCA MEA S-A DUS... ""Apa mi-a luat totul... am plecat doar cu hainele de pe mine. Casa a cazut, iar eu am fost evacuata cu elicopterul dintre ape. Ne-a omorat animale, pasari, ne-a acoperit gradinile. Am plecat cu o pereche de pantaloni, cu o bluza, cu buletinul si cu ceva bani pe care i-am avut prin casa"", se destainuie Raveca Pascu, agent postal la Ionel, una dintre postaritele care a cazut prada stihiilor naturii.
Desi tristetea din ochi si din glas este cutremuratoare, in momentul in care o intrebi de activitatea postala de zi cu zi, Raveca se insufleteste brusc: ""Lumea e multumita si ma bucur ca reusesc sa le aduc aceasta mica bucurie. Oamenii mei, din Ionel, au fost imprastiati pe la Pustinis, la Uivar, la Jimbolia, insa am reusit sa-i localizez, ei au stiut unde sa ma gaseasca, asa ca n-am avut nici o problema in a le achita pensiile sau alocatiile. Pot spune ca am lucrat nonstop, nu am mai avut un program clar. Programul meu era de cand ma trezeam si pana ma culcam"".
Sprijinul primit din partea conducerii regionale si centrale a Postei a adus un pic de speranta in suflet postaritei din Ionel. ""Ce sa zic? Sper ca lucrurile sa reintre in normal, autoritatile sa reuseasca sa ne scape de ape si sa ajungem acasa cat mai repede."" Intre disperare si speranta, viata merge inainte si in Foieni, Otelec sau Ionel. Nimic nu mai e ca inainte, dar intotdeauna este loc pentru un nou inceput.

""Spiritul de solidaritate in randul
breslei postasilor este extraordinar.
Rar mi-a fost dat sa vad colegi
atat de saritori si de inimosi.
Sper ca sumele pe care fiecare dintre salariatii Postei Romane
care au avut de-a face cu furia
apelor in acest an le-a
primit sau le va primi sa constituie
premisa unui nou inceput"" - Dan Mihai Toader directorul general al CNPR

SOLIDARITATE

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe