Istoria, o cale de o posta

DRUMUL POSTEI

Postele s-au nascut din nevoia voievozilor de a-si transmite poruncile pana la limitele teritoriului aflat sub propria stapanire; aparitia lor coincide asadar cu aparitia voievodatelor romanesti. Povestea lor merge mana in mana cu intreaga noastra istorie nationala.

Curierii Domnitorilor se slujeau de cai si, mai tarziu, de olace (mici carute de posta ce s-au folosit pe teritoriul tarilor romane mai bine de 250 de ani). Acestea erau puse la dispozitie de locuitorii targurilor si oraselor pe unde treceau sub forma unei ""taxe de cai de olac"". Curierii faceau legatura nu numai cu localitatile din voievodate, ci si cu strainatatea: cu domnii Moldovei si ai Munteniei. Voievozii aveau o corespondenta bogata cu Ungaria, Polonia, Poarta Otomana, dar si mai departe, cu Venetia sau Roma. Curierii externi erau calarasii, ""lipcanii"", iar pentru intern erau ""umblatorii""; acestia din urma mergeau doar pe distante mici si erau direct supravegheati de Marele Postelnic. Domnii romani au inlesnit, de asemenea, trecerea misivelor demnitarilor straini prin curierii romani si chiar transportul acestora. Un calator de prin 1840, care a avut o misiune oficioasa din partea unui om politic din Franta, vorbeste despre surugiii postei romane: ""A strabatut 40.000 leghe cu posta, insa conducatori ca surugiii moldo-valahi n-a intalnit in nici o parte a lumii. Calatorul cel mai indiferent, cel mai ingrijorat si cel mai ursuz nu poate sa nu se inveseleasca la vederea celor ce desfasoara surugii moldo-valahi, ca indemanare, verva, animatie, filozofie, iuteala si veselie. Ei injura insa de tremura imprejurimile!"".

EPOCA FANARIOTA. In timpul domnilor fanarioti, numarul curselor de curierat creste si ca urmare a deselor drumuri ce se faceau pana la Constantinopol. Cei care au avut de suferit in urma rechizitiilor fortate au fost localnicii de pe marginea drumurilor de posta. Ca urmare, mai multe sate s-au mutat pur si simplu in alte zone mult mai ferite. Situatia devenise grava, caci Constantin Mavrocordat in Moldova si Alexandru Ipsilanti in Muntenia au fost nevoiti sa dea legi care sa impiedice abuzurile ce se faceau. Intretinerea postelor va fi suportata de stat.
Organizarea postelor sufera, de asemenea, modificari. Statiile de posta capata denumirea de ""menziluri"", iar capitanii de posta de ""menzilgibase"", dupa moda turceasca. Pe langa menziluri mai slujeau bicigasii (ingrijitorii de cai), beslii (paznicii) si surugiii (conducatorii trasurilor de posta). In timp, o data cu slabirea influentei otomane s-au putut introduce mai multe reforme care au inclus si sistemul de posta. Ca urmare, statiile de posta sunt dotate cu cladiri si anexe, personalul fiind subventionat de stat, iar caii fiind cumparati si intretinuti tot pe cheltuiala vistieriei statului respectiv. Postele sunt puse, contra cost si cu aprobari speciale denumite ""podorojne"", si la dispozitia publicului, veniturile realizate urmand a acoperi o parte din cheltuieli. Conducerea postelor este incredintata unor hatmani cu resedinta in capitala.

PRIMELE REFORME. Acestea au aparut datorita necesitatilor vremii. S-a dezvoltat serviciul de transport al calatorilor, s-au delimitat sumele de plata ale serviciilor, se naste serviciul postal rural. O mare importanta l-a avut in dezvoltarea postei generalul Kisseleff: prin spiritul sau administrativ el reorganizeaza intreaga posta. Stabileste conditii clare de arendare a postelor, introduce expedierea prin posta a banilor, atat ai statului, cat si ai particularilor, infiinteaza noi birouri postale. Dupa Regulamentele Organice, posta din tarile romane, in special cea din Moldova, ia avant: datorita reintoarcerii sudului Basarabiei la Moldova, conducerea Postei a fost preluata din nou de stat. Se infiinteaza astfel o comisie de organizare a sistemului postal care pune pe picioare intreg sistemul de curierat din Moldova. Dupa unirea celor doua Principate, acesta devine model pentru cel muntenesc.

""Fiecare dintre noi se sui intr-o caruta mica asa cum se fac in aceasta tara, atat de joase si de usoare incat la o miscare gresita se poate sari cu usurinta. In ea nu se poate incapea decat o singura persoana, cu perna si mancarea sa"" - Francois de Pavie, senior de Fourquevauls calator in Moldova anului 1585

""In toata Moldova, stapanirea are obiceiul barbar de a rapi pentru serviciul public tot ce se inalneste in cale, fara nici o considerare, fara plata, precum boi, care, cai, ce se iau de la tarani de prin sate si de la calatorii pe drumurile mari"" - Boscovicin ""Journal da€™un voyage de Constantinopol à Cologne"", 1762

IN PERIOADA MODERNA

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe