8 Octombrie 2005
Cand a izbucnit razboiul din Irak, in 2003, administratia Bush avea planuri extrem de ambitioase: ca si in cazul Germaniei si Japoniei de dupa 1945, era prevazuta o lunga si pasnica ocupatie, in timpul careia marirea productiei de petrol urma sa asig
Cand a izbucnit razboiul din Irak, in 2003, administratia Bush avea planuri extrem de ambitioase: ca si in cazul Germaniei si Japoniei de dupa 1945, era prevazuta o lunga si pasnica ocupatie, in timpul careia marirea productiei de petrol urma sa asigure cresterea prosperitatii, in timp ce structurile democratice trebuiau recladite de la temelie. Baza acestui proces ar fi trebuit sa fie o constitutie liberala, chiar post-moderna, completata cu garantia ca 25% dintre locurile Parlamentului irakian vor fi ocupate de femei.
In Irakul de azi nu se poate vorbi nici de pace, nici de suveranitate. Iar constitutia ce urmeaza a fi suspusa referendumului la 15 octombrie include acel procent de 25%, insa nu este nici pe departe liberala. Pentru ca principala prevedere, art.2 al Constitutiei spune ca nici o lege nu poate contrazice "indiscutabilele reguli ale Islamului", incalcand principiul de baza al suveranitatii parlamentare si impiedicand legislatia sa atinga standardele internationale.
Spre exemplu, varsta pentru consimtamantul sexual in cazul fetelor nu poate fi stabilita la mai putin de noua ani, intrucat insusi Mohammed a avut o sotie in varsta de noua ani. Rezulta, prin urmare, ca fetitele in varsta de noua ani sunt in aceeasi masura adulte, conform dreptului penal, dar si posibile subiecte ale unor pedepse capitale, in cazul convertirii la alta religie.
In termeni generali se poate spune ca siiti se pot folosi de aceste prevederi pentru a-si plasa ayatollahii deasupra Parlamentului ales, asa cum se intampla in Iran, intrucat numai ei sunt autorizati sa hotarasca "regulile Islamului".
Outsiderii si cativa irakieni liberali se tem in principal de aceasta prevedere privind Islamul, insa opozitia sunnitilor fata de aceasta constitutie are ca tinte alte prevederi: excluderea "Partidului Baas Saddamist" din viata politica si de la guvernare si unele prevederi federaliste ce acorda autonomie celor 18 provincii irakiene si le permite acestora sa se uneasca in guverne regionale.
Regula excluderii reprezinta o problema personala pentru elita sunnita - incluzand sute de oameni de afaceri, profesionisti si chiar artisti - intrucat, cu doar cateva exceptii, cam toti sunt membri ai Partidului Baas.
Teoretic, oprelistea constitutionala ar putea fi interpretata ca aplicandu-se doar in viitor. Dar in practica, regulile administrative sunt aplicate acum pentru a exclude asa numitele "ranguri inalte" ale membrilor Baas din orice forma de guvernare, fapt care face ca mii de oameni sa fie afectati.
Probabil ca sunnitii vor accepta prevederile federaliste daca acestea se vor aplica numai in cazul kurzilor. Sunnitii stiu ca alternativa nu este o revenire la centralism, ci o secesiune a celor trei provincii majoritare kurde - Dahuk, Arbil si Sulaymaniyah - pentru formarea unui stat Kurdistan independent, cu propria sa trezorerie, armata (Pesh Merga) si cu productia de petrol din jurul orasului Kirkuk.
In stilul caracteristic Orientului Mijlociu, liderii sunniti sunt cei dezamagiti si nemultumiti de noua constitutie, amenintand cu violenta. Insa nu federalismul este motivul pentru care partizanii sunniti ai suprematiei si islamistii lanseaza atacuri sangeroase in Irak. Opozitia lor este mult mai elementara: ei nu pot accepta principiul regulii democratice a majoritatii. Ceea ce doresc ei este incercarea de a restaura regula "minoritatii sunnite". Pentru islamisti, orice siit isi merita oricum moartea, ca un razvratit.
Unul dintre liderii siiti, Moqtada Sadr, este un opozant vehement al federalismului. Iar adeptii sai sunt, in mare parte, analfabeti, saraci si siitii cei mai violenti din cartierele mizere ale Bagdadului, ale caror "militii ale lui Mahdi" s-au confruntat, in 2004, cu trupele SUA, in pofida faptului ca americanii ii protejau pe siiti de atacurile sunnitilor.
Sadr se opune ideii de federalism deoarece o guvernare regionala siita s-ar supune inamicilor sai, Sistani si SCIRI si, crede el, ar pica astfel sub influenta iraniana. A fost destul de gresit cand Sadr a fost tratat ca un simplu bandit, un simplu exercitiu politic demonstrand in acest moment ca el va fi, probabil, figura centrala ce va decide rezultatele votului din aceasta luna asupra constitutiei. Pentru a respinge constitutia si a forta astfel noi alegeri in Irak pentru adunarea constitutionala, opozantii au nevoie de o majoritate de doua treimi in cel putin trei provincii.
Exista posibilitatea ca sunnitii sa castige in doua provincii, dar, daca Sadr le ordona adeptilor sai din cartierele sarace ale Bagdadului sa spuna "nu" la referendum, alaturi de sunnitii locali, acest lucru va fi in beneficiul opozantilor constitutiei, asigurand respingerea legii fundamentale.
Edward N. Luttwak este consultant si strateg militar, precum si asociat la Centrul pentru Studii Internationale si Strategice din Washington, D.C
Copyright: Project Syndicate, 2005. www.project-syndicate.org

Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.