M-am intrebat, revazand aceasta veche disputa (care, in fond, nu s-a incheiat nici azi), ce s-a intamplat cu autorul ("eul biografic"), acela pe care il urmarea cu o pasiune de naturalist Sainte-Beuve, voind sa descopere legatura secreta dintre caracterul omului si talentul sau? Cu aceasta revin la tema cu care incepe, in 1980, intoarcerea autorului. Nu-mi dau prea bine seama daca, dupa 25 de ani, datele problemei s-au schimbat prea mult. Nici ideile mele, cred, nu s-au modificat, in asa fel incat sa necesite precizari suplimentare. Cred si azi ca omul care scrie este responsabil de ceea ce face in afara scriiturii si ca, in vremuri istorice grele (intr-un regim, de pilda, totalitar), opera majora nu poate scuza, la infinit, caderile morale ale scriitorului. Nici situatia inversa nu-i de acceptat in critica si, in genere, in viata publica: opera majora sa fie victima nesabuintelor (folosesc inadins un termen neliterar, un termen predist!), ezitarilor, compromisurilor facute de scriitorul care, cu o propozitie celebra a lui Sainte-Beuve referitoare la Chateaubriand, a fost in situatia unui greiere care canta intr-o gura de leu... Numai studiul de caz si respectul pentru adevar, insotit de un respect irepresibil pentru valoarea estetica, pot evita, in aceasta situatie, erorile de judecata.
Scriitorul european a trecut, in secolul al XX-lea, prin doua regimuri totalitare, doua razboaie mondiale, mai multe revolutii artistice si, in domeniul cunoasterii si al comunicarii, de la gramofon si penita Klaps la Internet... Cum si-a facut, in aceste conditii, opera si cu ce sacrificii existentiale si morale? O alta tema, o tema grava, de competenta sociologiei culturii si a istoriei propriu-zise. Chiar si a istoriei literare. Nu intra, propriu-zis, decat prin atingere cu subiectul studiului meu. Voiam, in fapt, sa semnalez ca scriitorul pe care vrea sa-l portretizeze cat mai exact cu putinta Sainte-Beuve, reproducandu-i chiar si negii si semnele de pe obraz (omul biografic pe care il detesta Proust si-l desfiinteaza Roland Barthes), n-a stat degeaba in exilul in care l-au trimis semioticienii. A trecut prin multe incercari ale istoriei si a incercat, in Estul Europei mai ales, sa-si salveze opera. Opera de care incearca sa-l desparta Barthes, Foucault si, in genere, teoreticienii noii critici. Nelinistile lui n-au disparut nici dupa ce acelasi Roland Barthes a cazut de acord ca, din motive subiective (dorinta lectorului), autorul poate fi reinventat in si prin actul lecturii. Dar, atentie!, Autorul inviat, ca Lazar, personajul evanghelic, nu mai arata cum arata si, in fapt, nu mai este ceea ce stim ca este: este o creatie noua, nascuta din imaginatia unui lector care stie sa citeasca semnele textului si sa reconstituie urmele omului care scrie in discursul sau. Operatie dificila, imprevizibila. Practic, ar trebui sa avem un singur text si atatia autori cati lectori exista. Adica o infinitate. Nu-i aceasta, un alt fel de a sacrifica Autorul? Un sacrificiu prin multiplicare? Identitatea Autorului este pusa, astfel, din nou sub semnul intrebarii.
Despre autor:
Sursa: Ziua
Te-ar putea interesa si:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.
-
Analiză Clean Recycle: numărul deșeurilor de ambalaje, în creștere de sărbători
Sursa: green.start-up.ro
-
Femeia care rescrie felul în care copiii învață să vorbească
Sursa: start-up.ro
-
Răzvan Ghenu, Arggo: Ne confruntăm cu din ce în ce mai multe atacuri cibernetice
Sursa: retail.ro
-
Care este ziua ta norocoasă în funcție de zodie în săptămâna 29 aprilie - 5 mai
Sursa: garbo.ro
-
UniCredit va oferi carduri adaptate pentru nevăzători
Sursa: futurebanking.ro
-
Oracolul Îngerilor: Ce mesaj are Îngerul Păzitor pentru 26 aprilie 2024?
Sursa: kudika.ro
-
Ce măsuri au luat cele mai importante zone turistice din Italia pentru a...
Sursa: wall-street.ro