Existenta unor scoli in limba romana pe malul stang al Nistrului este o minune istorica! Si asta nu pentru ca nu ar fi romani in Transnistria, ei traiau aici cu mult inainte de venirea altora, ci pentru ca tocmai acesti straini, de cum au dat buzna p
Existenta unor scoli in limba romana pe malul stang al Nistrului este o minune istorica! Si asta nu pentru ca nu ar fi romani in Transnistria, ei traiau aici cu mult inainte de venirea altora, ci pentru ca tocmai acesti straini, de cum au dat buzna pe pamanturile romanilor transnistreni, le-au impus acestora sa le invete limba si alfabetul.
Dupa 1918, Transnistria a devenit avanpost sovietic si pamant al experientelor staliniste ce se pregateau a fi aplicate pe basarabeni. In Republica de la Balta, autonoma, sovietica, socialista si moldoveneasca, a fost faurit Frankenstein-ul lingvistic impus, dupa 1940, tuturor romanilor din dreapta Nistrului. In timpul stapanirii sovietice a Basarabiei, in Transnistria nu existau scoli in care limba romana sa fie studiata in grafia latina, pentru ca asa ceva nu exista in toata RSS Moldoveneasca. Limba romana cu grafie latina a revenit in Transnistria si in scolile de aici in anii de aur ai redesteptarii nationale in Basarabia, cand limba romana si-a recapatat drepturile si a primit o zi de sarbatoare. Era, inca, pe vremea imperiului sovietic si literele latine au fost aduse din tarile baltice, acolo unde se reusise ca ele sa nu fie alungate.
Renasterea cu atata vigoare a romanei cu grafie latina in Transnistria, dupa o intreaga glaciatiune sovietica deznationalizatoare este o minune, explicabila doar prin faptul ca moldovenii de acolo nu au incetat niciodata sa fie romani. Rezistenta limbii romane cu grafie latina in Transnistria, in ingrozitorii ani de teroare smirnovista, din pacate, inca in curs, este, de asemenea, un miracol, iar cele intamplate in ultimul timp in scolile romanesti de aici muta discutia spre eroism.
Pastrand proportiile si cunoscand implicatiile, se poate spune ca pe chipurile copiilor ostatici la scoala din Beslan sau ale celor prizonieri in scolile lor din Transnistria s-a putut citi o darzenie rar intalnita, nu una incrancenata ci linistita, izvorata din credinta ca nu li se poate intampla nimic rau, iar cauza lor este una dreapta. Copiii romani din Transnistria traiesc, unii s-au si nascut, intr-o atmosfera sinistra. De aproape un deceniu si jumatate aici timpul s-a oprit in loc, de parca nici nu ai fi in Europa, continentul care da ora exacta a progresului economic, politic si social. Drepturile omului sunt "propaganda capitalista", iar nesiguranta zilei de maine este starea permanenta. Desi comunismul nu mai este cuvant de ordine la Moscova-mama, Tiraspolul conserva cu sfintenie orice aminteste de vremurile sovietice (n.n. inclusiv stema si statuile lui Lenin). Si cu toate acestea, haosul domina discutiile cu puterea de la Chisinau, care se revendica de la aceeasi ideologie desueta. In acest context sumbru, parintii nu mai asteapta nimic de la nimeni, nici de la Tiraspol, nici de la Chisinau, Bucuresti, Bruxelles sau New York. Si nici macar de la OSCE-ul care se intinde pe jumatate din globul pamantesc, dar penibilizat in opera sa de a arunca chiftele si apa peste gardul scolilor romanesti, de catre mujicii rusi inarmati din Transnistria. Si cand tricolorul romanesc e considerat insulta de banda smirnovista, ei isi numesc scolile "Lucian Blaga" si "Alexandru cel Bun".
Romania a acordat intotdeauna o atentie speciala elevilor si studentilor din Transnistria, care au beneficiat de facilitati in accesul la scolile din Romania. Dar, lasand la o parte sentimentele si dand glas pragmatismului, ajungi sa te gandesti daca, aducand cu prioritate tineri din Transnistria la scolile din Tara, nu ajungi sa realizezi ceea ce separatistii rusofoni se straduiesc de mult sa faca, adica sa izgoneasca romanii din stanga Nistrului. E trist si dureros sa constati asta, dar foarte putini dintre cetatenii Republicii Moldova, care studieaza in Romania, se mai intorc, iar sa revii in Transnistria, dupa ce ai fost scolit de romani, seamana foarte tare cu o sinucidere! Copiii blocati in scolile lor, care pentru cei orfani sunt si propria casa, sunt cei ramasi sa lupte, alaturi de profesori si parinti, pentru dreptul de a se considera romani! A-i lua pe toti si a-i aduce in Romania, este o solutie care nu presupune prea multa bataie de cap si nici fonduri nemaipomenite, dar implicatiile ei ar fi mult mai ample si din ce in ce mai negative. Pe de alta parte, este usor sa le ceri, din fotoliile comode din Bucuresti, sa ramana acolo si sa lupte, pasnic, desigur, pentru cauza romanismului. Simpla prezenta in Transnistria a unor localnici care se declara romani sau moldoveni, vrand sa scrie si sa invete cu litere latine este menita sa-i infurie pe militienii si cazacii veniti aici, din intregul imperiu sovietic, sa apere unul dintre cele mai stranii regimuri. Mult timp, scolile in limba romana, sau moldoveneasca cu grafie latina, cum ii este statutul juridic chiar la Chisinau, au fost "uitate" de regimul de la Triaspol, iar declansarea acestui scandal indica o criza grava in existenta asa-numitei republici moldovenesti nistrene.
Dupa "pacea" din 1992, Smirnov si ai lui au folosit timpul pentru a-si consolida puterea, profitand din plin de faptul ca industria de varf a Moldovei sovietice se afla sub cizma sa. Paradoxal, dar companiile romanesti ocupa un loc de varf in topul comercial al Tiraspolului, iar echipa locala de fotbal a cucerit campionatul unional cu antrenor si ceva jucatori de dincoace de Prut. Cu toate acestea, ar fi hazardat sa credem ca acesta este motivul pentru care scolile romanesti ar fi fost lasate in pace, desi numai pace nu poate fi numita starea de lucruri din Transnistria. Nu de alta, dar nu exista semne serioase ca s-ar fi redus comertul dintre malul drept al Prutului si cel stang al Nistrului, pe deasupra unui stat moldovenesc ocupat mai mult sa se ratoiasca la Bucuresti decat sa-si restabileasca autoritatea pe intreg teritoriul sau.
Daca tot ce tine de existenta limbii romane din Transnistria este o minune, ceea ce vine de la factorii politici, din Tiraspol si din Chisinau, uneori si de la Bucuresti, cel putin in chestiunea scolilor romanesti, este o ciudatenie. In timp ce politicienii Republicii Moldova refuza cu obtinatie sa recunoasca faptul ca romana cu grafie latina este pur si simplu limba romana, si o considera limba moldoveneasca, transnistrenii numesc aceasta limba, scrisa in grafie latina, limba romana! Regimul de la Tiraspol, singurul din Europa care a pastrat la loc de cinste efigiile comunismului, a devenit adevaratul aparator al limbii moldovenesti, cea creata in laboratoarele savantilor stalinisti, de fapt o romana rusificata si impanata cu arhaisme sau barbarisme, neaparat scrisa cu litere chirilice. Daca mai este loc de gluma in aceasta "vale a plangerii", atunci sa ne inchipuim o discutie intre savantii de la Chisinau si cei din Tiraspol, pentru a determina ce este limba moldoveneasca, de altfel, limba oficiala a Republicii Molodva: romana cu litere latine sau romana cu alfabet chirilic? In tot acest timp, copiii nevinovati sunt infometati si speriati, prizonieri in scolile lor, inconjurati de militieni bine inarmati, dar fara mama, fara tata si fara scoala.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.