Ucraina: optiunea Rusiei (3)

La urmatoarele alegeri parlamentare din Ucraina, Moscova nu trebuie sa mizeze pe Viktor Iuscenko si, fireste, nici pe partidele si politicienii care se inghesuie prin preajma actualului lider ucrainean. Accentuez asupra acestei afirmatii pentru ca in presa rusa au aparut insistente propuneri de orientare asupra lui Iuscenko, intrucat este un presedinte ales de popor, pentru ca in jurul lui, inevitabil, se va consolida o mare parte a elitei ucrainene si va pastra principalele parghii de influenta asupra politicii Ucrainei, pentru ca Iuscenko este constrans sa caute (deja cauta) relatiile bune cu Rusia.
Absolut toate aceste teze fie nu corespund realitatii, fie o contrazic. Ultima, care abordeaza una dintre problemele principale pentru Rusia a politicii ucrainene, ma sperie in mod deosebit. Faptul ca, in conditii de criza maxima si de destramare a "revolutiei portocalii", Iuscenko este obligat sa numeasca un prim ministru prorus in persoana lui Ehanurov, ba chiar sa semneze un fel de pact politic cu Ianukovici, demonstreaza un singur lucru: conform traditiei pentru astfel de situatii, Viktor Iuscenko a procedat la fel ca toti liderii ucraineni numai pentru ca, depasind starea de criza, sa se rasuceasca apoi cu 180 de grade.
Iar faptul ca in echipa lui Iuscenko raman personaje precum Boris Tarasiuk si Oleg Ribaciuk confirma acest lucru cu precizia unei legi matematice. Printre altele, in urma ultimelor schimbari de cadre, Ribaciuk a nimerit intr-o functie cheie in administratia prezidentiala. Si a venit imediat la Moscova, unde aproape a ridicat in slavi colaborarea ruso-ucraineana, necesitatea ei, binefacerea pentru Ucraina.
Fostul pariu rus, Viktor Ianukovici, din batalia electorala de anul trecut, un razboi pierdut, nu mai poate fi personajul principal, in jurul caruia sa se concentreze jocurile Moscovei in Ucraina de astazi. Fireste, el nu trebuie eliminat, el trebuie sprijinit, inclusiv sa consolideze reusita din ultimele zile. Dar pentru rolul de erou sef al Rusiei in actuala si viitoarea politica ucraineana, Ianukovici nu se potriveste. Timosenko este cel mai puternic si perseverent politician al Ucrainei. Daca azi s-ar desfasura alegeri prezidentiale in Ucraina cu participarea tuturor candidatilor reali si ipotetici, Timosenko ar iesi pe primul loc.
Nu exista dubii: doamna Timosenko este cel mai independent politician ucrainean, ceea ce nu se poate spune despre principalii ei adversari. Ea este capabila sa-si formuleze singura linia politica, fara a trage cu ochiul la nu-stiu-cine, inclusiv la o parte din electorat, pentru punerea ei in practica. Ea este in stare - ceea ce este deosebit de important - sa construiasca o politica absolut noua, extragand-o din traditionalul balans intre Washington (sau Bruxelles) si Moscova, si din tiparele retoricii anti-rusesti si a actiunilor anti-rusesti. Iulia Timosenko este un politician destept. Nu pot sa fiu foarte sigur, normal, dar am impresia ca ea intelege ceea ce nu vede Viktor Iuscenko, orbit de iluzia rolului de "Vaclav Havel al Ucrainei". Majoritatea membrilor UE nu au de gand sa invite Ucraina in Uniunea Europeana.
In sfarsit, Iulia Timosenko, un romantic al revolutiei dupa imbracaminte, gesturi si mimica, nu a fost si nu va fi niciodata un visator in politica. Cred ca isi da foarte bine seama de temperatura revolutionara a "revolutiei portocalii", de ce poate aduce Ucrainei continuarea cursului Kravciuk - Kucima - Iuscenko: destramare. In plus, Timosenko este un politician foarte ambitios. Nu in sensul ca spera sa devina "Havel in fusta", ci in directie total opusa: ea poate fi cu adevarat principala figura politica in Ucraina si numai acolo. Iulia Timosenko are nevoie de toata Ucraina, ba chiar ceva mai mult, dar concret, nu ceva efemer, are nevoie de ceva ce nu-i va oferi niciodata nici un fel de UE si ceea ce nu-i vor permite niciodata americanii. Iulia Timosenko are nevoie de spatiul post-sovietic, nu ca rezervor al resurselor de petrol si gaze naturale si poligon pentru manevre anti-rusesti, ci ca loc unde cariera internationala poate fi vertiginoasa. Timosenko este prea puternica si prea stralucitoare. Sprijinul occidental se va rasfrange in principal asupra lui Iuscenko - este periculos sa organizezi prea des revolutii in tari precum Ucraina.
Astazi, Rusia detine un set intreg de atuuri pentru realizarea intereselor sale, nu tactice, sau operative si egocentriste, ci a intereselor strategico-nationale - si anume in directia Ucrainei. Moscova trebuie sa se orienteze nu spre figuri de mana a doua, ci pe cea mai dintre cele mai. Si pe cine ar putea propune Ucraina mai bun decat Timosenko? Spuneti un nume. Vedeti, va vine sa radeti. Optiunea a fost, de fapt, predeterminata. Important este ca dreptul de a alege este in mainile rusilor. Pot pierde? Da. Asa cum au pierdut in Ucraina in toti acesti ultimi 14 ani. Pur si simplu, pentru ca niciodata nu au ales singuri.
Comentariu de Vitali Tretiakov, redactor-sef al revistei Politiceski Klass, publicat de Rossiiskaia Gazeta
Agentia "Rusia la zi"

---

Despre autor: