Ucraina va fi condusa de oligarhi

Certat cu tovarasii lui de echipa, Viktor Iuscenko s-a vazut nevoit sa se impace cu adversarii. Era necesar pentru a pastra stabilitatea politica, dar si pentru a asigura sprijinul necesar candidatului sau pentru a fi validat la functia de prim-ministru. Dupa trecerea in opozitie a Iuliei Timosenko, numarul celor care ar fi putut vota pentru Iuri Ehanurov s-a redus simtitor. De aceea, seful statului ucrainean a invitat un spectru larg de forte politice sa semneze o declaratie.
Declaratia asta nu inseamna unitatea fortelor politice pentru un program de prefaceri. Este un pact de neagresiune. Iuscenko propune opozitiei sa nu exploateze momenul crizei politice si sa nu critice noua putere. In schimb, el promite sa puna capat represaliilor, sa opreasca atacurile asupra proprietatilor detinute de liderii opozitiei, sa suspende urmarirea lor in instanta, sa confirme anumite drepturi ale opozitiei.
Drept demonstratie a bunelor sale intentii, Iuscenko s-a intalnit cu Ianukovici, "pentru a analiza cu acesta problemele regiunii Donetk". Tinand cont de ceea ce se intampla in regiunea Donetk, este clar ca Ianukovici are nevoie de la Iuscenko de un singur lucru - sa inceteze represiunea impotriva simpatizantilor lui. Se pare ca acesta a si fost subiectul discutiilor.
Astfel, intre Iuscenko si o parte a opozitiei a aparut un armistitiu: va lasam proprietatile in pace, iar voi nu incingeti starea de criza si aprobati candidatura noului prim ministru. Dar, acesta nu este decat un armistitiu, o intelegere de incetare a focului, nu este o pace. In primul rand, la acest proces au refuzat sa adere comunistii si social-democratii. Nu e de mirare - comunistii nu au sponsori-oligarhi, care trebuie scapati de inchisoare. Iar social-democratii, se afla, probabil, intr-un conflict "mai principial" cu blocul Iuscenko.
La scurt timp dupa validarea de catre Rada a candidaturii lui Ehanurov, Iuscenko va porni la atac. Aceasta ofensiva va deveni principala intriga a sezonului politic toamna-iarna 2005 in Ucraina. Este vorba de anularea reformei constitutionale prin reinterpretarea continutului ei. Reforma politica reprezinta un set de schimbari care trebuie operate la nivelul sistemului politic al Ucrainei si care inseamna trecerea tarii de la o conducere prezidential-parlamentara la una parlamentar-prezidentiala. Practic, Guvernul trece sub controlul Parlamentului.
Reforma ar urma sa intre in vigoare la 1 ianuarie 2006. Cu alte cuvinte, incepand cu acea zi, Executivul iese de sub controlul sefului statului, in conditiile unei consolidari a influentei Parlamentului asupra vietii politice. Asta mai inseamna, de asemenea, ca, dupa alegerile parlamentare din luna martie, noul guvern se va afla sub un si mai puternic control al majoritatii parlamentare, nu al presedintelui Iuscenko. Acest lucru nu convine deloc echipei lui Iuscenko, lui Iuscenko personal.
Popularitatea blocului Ucraina Noastra, al presedintelui Iuscenko, a coborat sub 20 de procente. Formatiunea ar mai putea castiga alte cinci puncte de pe urma rusofobilor nationalisti din Galitia, care-l sustin pe Iuscenko. Fara folosirea resurelor administrative, Ucraina Noastra nu va reusi sa castige scrutinul din martie anul viitor, pentru a asigura, astfel, o majoritate pro-Iuscenko in viitorul Legislativ. De aceea, Iuscenko si echipa lui au devenit interesati de anularea reformei.
Renuntarea la reforma politica sperie sincer opozitia. De amintit ca unul dintre motivele reformei constitutionale a constat in teama diferitelor grupari politco-oligarhice de o eventuala impartire a puterii si proprietatii pusa la cale de gruparea oligarhica a presedintelui. 2005 a confirmat cu varf si indesat aceste temeri. In toate aceste luni, aliatii apropiati lui Viktor Iuscenko - oligarhii Piotr Porosenko si Iulia Timosenko, Nikolai Martinenko si Aleksandr Tretiakov - au trecut deja la o reimpartire a proprietatilor din Ucraina in favoarea lor, sub stindardul reprivatizarii.
Dupa toate probabilitatile, tactica lui Iuscenko va fi urmatoarea: intr-o prima faza - discutii in Parlament pana la 1 ianuarie anul urmator, apoi tergiversarea acestor consultari dupa limita de 1 ianuarie in vederea identificarii unei solutii care nu va fi de gasit, si, in ultima faza, folosirea din plin a resurselor adminsitrative in timpul alegerilor pentru Rada Suprema in favoarea lui Viktor Iuscenko. Urmeaza, fireste, victoria in alegeri datorita acestor resurse administrative si anularea definitiva a reformei politice. Mai precis, nu va fi anulata complet, ci corectata astfel incat sa nu mai ramana nimic din ea.
Rezultatul va fi ca Iuscenko va primi o mare putere, dar, din nou, prin cai nu tocmai legale, ci prin artificiile mai sus explicate. Prin parerile sale, Iuscenko este, de fapt, un satean patriarhal. Cum Lukasenko este, prin mentalitate si metode de guvernare - un presedinte de kolhoz, Iuscenko este, prin mentalitate si metode de guvernare - parintele unei mari familii rurale patriarhale. Este idealul lui, catre el tinde. Un ideal unde puterea nu se imparte cu nimeni. Dar, spre deosebire de Lukasenko, Iuscenko va vorbi foarte mult despre integrarea europeana. Si inca o deosebire - Lukasenko guverneaza singur, fara oligarhi. Sub Iuscenko, Ucraina va fi, practic, dominata de oligarhii din numarul rudelor si prietenilor presedintelui, ai "tatucului ucrainean".
Comentariu publicat pe KM.ru, preluat de Agentia "Rusia la Zi"

---

Despre autor: