Festivalul "George Enescu", la rascruce

Cea de a XVII-a editie a Festivalului si Concursului International "George Enescu" a fost, putem spune, fara sa exageram, o adevarata sarbatoare a muzicii pentru toti cei aflati in salile de concert, in fata aparatelor de radio si de televiziune. Am trait, timp de doua saptamani, conectati la expresiile marii arte in interpretari desavarsite, datorate unor maestri ai baghetei in fruntea unor ansambluri orchestrale din constelatia celor mai prestigioase ale lumii de astazi. Am avut in fata noastra ceea ce nu credeam ca vom avea sansa sa vedem sau sa ne reintalnim cu artisti pe care niciodata nu-i vom vedea de prea multe ori. Sigur, una sau alta din interpretari pot starni comentarii ca orice act interpretativ, dar comentariul porneste de la o treapta valorica inalta si are in vedere o intelegere noua, surprinzatoare chiar a muzicii.
Important este faptul ca am asistat aici la momente de culme interpretativa, ca pe podiumul Ateneului si al Salii Palatului au fost infatisate lucrari cardinale din repertoriul universal, de catre maestri care reprezinta nume de referinta ale genului. Daca am sta sa ne gandim cate ansambluri orchestrale si camerale am ascultat incepand cu editia din 1995, a carei director a fost regretatul dirijor Mihai Brediceanu, am vedea ca nu ne mai putem plange de faptul ca suntem ocoliti - pe plan muzical vorbind - de valorile lumii contemporane.
Nu vom intreprinde aici nici clasamente, nici nu ne vom etala preferintale personale, dar un fapt este cert: cele mai multe dintre momentele Festivalului s-au inscris in categoria interpretarilor care vor ramane in constiinta muzicala romaneasca. Altceva as vrea sa remarc acum: editia care s-a incheiat a dovedit faptul ca Festivalul a devenit o operatie impresariala si nu reprezinta proiectia unei gandiri muzicale. As spune ca structura actualei editii, programarea unor evenimente la ora cand altele nu se puteau incheia au creat momente de-a dreptul penibile, au facut ca publicul sa nu se poata impartasi asa cum se cuvine din frumusetile muzicii.
De aceea credem ca a sosit momentul unei cotituri. Adica impresariatul sa fie subordonat perspectivei muzicale, sa raspunda unor imperative nascute dintr-o idee culturala. Si aceasta idee nu ar putea izvori decat din opera lui Enescu asezata in conexiunile ei universale.
O prima idee ar fi sa privim opera lui Enescu de pana la primul razboi mondial in legatura cu creatia de atunci a lumii, dar cu izvoarele acestei opere. Sa reconstituim repertoriul interpretului Enescu din aceea vreme. E o sugestie. Avem in tara noastra muzicieni de valoare care s-au aplecat asupra operei lui George Enescu. Ne gandim la Pascal Bentoiu, Cornel Taranu, Stefan Niculescu. Nu mai numim criticii care ar putea, alaturi de cei amintiti, sa confere o structura ideatica Festivalului. Nu numarul formatiilor conteaza, nu aglomerarea lor intr-un spatiu de doua saptamani este esentiala, ci programarea manifestarilor, chiar daca ar fi mai putine, in functie de acele idei generatoare care sa porneasca de la opera lui George Enescu. Si, in acelasi timp, revenim la perspectiva care ne-a fost scumpa ori de cate ori am scris despre Festivalul Enescu: prezenta valorilor nationale, alaturi de cele straine, care tinde sa se rarefieze.
Daca Radiodifuziunea Romana prin canalele Romania Muzical si Romania Cultural s-a dovedit la inaltimea Festivalului, contribuind prin competenta, pasiunea si entuziasmul redactorilor la propagarea lui in categoriile cele mai largi ale publicului, la evidentierea valorilor si la aflarea opiniilor ascultatorilor, nu aceeasi apreciere o dam Televiziunii Romane, care putea face mai mult, care putea afla formule ingenioase ca toate cele trei canale sa fie prezente daca nu seara de seara, cel putin atunci cand se transmiteau lucrari de o larga popularitate. Sa speram ca peste trei ani nivelul valoric al Festivalului Enescu nu va scadea, dar ca organizarea lui va fi altfel structurata, ca idei noi isi vor face simtita prezenta, ca arta romaneasca si universala a acelui timp va fi perceputa intr-un dialog al desavarsirilor creatoare.

---

Despre autor: