Un studiu solicitat de European Monitoring Center on Racism and Xenophobia (EUMC), institutie a Uniunii Europene, a propus aceasta definitie a antisemitismului: "o anumita percepere a evreilor care poate fi definita ca ura impotriva evreilor. Manifes
Un studiu solicitat de European Monitoring Center on Racism and Xenophobia (EUMC), institutie a Uniunii Europene, a propus aceasta definitie a antisemitismului: "o anumita percepere a evreilor care poate fi definita ca ura impotriva evreilor. Manifestarile fizice sau retorice ale antisemitismului sunt indreptate impotriva evreilor sau non-evreilor si/ sau impotriva proprietatilor lor, impotriva institutiilor comunitare si bunurilor religioase evreiesti". Iata o definitie relativ vaga, tocmai pentru ca se doreste cuprinzatoare. Necesara circumscriere o ofera exemplificarile. Dintre cazurile enumerate in studiu - printre care negarea Holocaustului, declaratii privind caracterul periculos ori mizerabil al evreilor s.a. -, una singura se aplica fara dubii, dupa opinia mea, lui Goma: acuzarea evreilor, ca popor, pentru crimele, reale sau imaginare, datorate unor evrei sau unor grupuri de evrei; argumentarea Holocaustului, chiar daca nu scuzarea lui, prin comportamentul comunitatii evreiesti.
Poti sa nu urasti evreii - si, sincer, nu cred ca Goma o face, in ciuda infierbantarii cu care se exprima -, dar poti sa debitezi tot felul de lucruri despre evrei care nasc retinere sau chiar ostilitate fata de acestia. Scrierile sale "Basarabia" si "Saptamana Rosie..." sunt pline de stereotipuri. Este motivul pentru care le-am tratat drept exemple de discurs antisemit, cu rezultatul previzibil - invectivele celui in cauza si ale sustinatorilor sai.
Fac notatiile de mai sus ca persoana care apara in schimb, ferm, dreptul la exprimare, inclusiv in chestiuni desigur delicate, precum cele antisemite. Motiv pentru alte invective, venite de asta data din partea unui reprezentant de frunte al taberei adverse: Michael Shafir. Tabere definite prin logica: "cine nu este integral cu noi este impotriva noastra". (Iata pentru cei doi ocazia sa-si dea mana, in singurul mod care-i face compatibili.) O adevarata democratie este aceea unde exista loc pentru toti si din acest motiv resping legislatia care pune statul - prin politie, parchet, judecatori - sa decida cine vorbeste corect si cine nu.
Faptul ca statul nu are de ce sa normeze limbajul nu dezminte firescul ca anumite grupari si institutii sa-si introduca propriile norme deontologice. O face presa, o fac comunitatile culturale in societatile cele mai liberale, precum Statele Unite. In acest sens, nu mi se pare nelalocul lui ca Uniunea Scriitorilor (US) sa introduca un cod de conduita in cadrul organizatiei, acoperind si publicatiile care apar sub egida US. Drept urmare, decizia Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor de a pune in discutie oportunitatea publicarii, de catre "Viata Romaneasca", a unui text al lui Goma considerat de Comitet antisemit nu ridica probleme de principiu. Ridica insa multe alte chestiuni practice.
Mai intai, faptul ca acest cod trebuie sa fie asumat explicit. Caci Uniunea era legitima sa-l sanctioneze pe Liviu Ioan Stoiciu pentru a fi editat scrierea incriminata dupa ce si-ar fi indeplinit obligatia sa defineasca explicit regulile interne. Acopera statutul Uniunii problematica ridicata de articolul lui Goma? Nu cred ca suficient. Scrierile eseist-literare se bucura de libertatea de exprimare intr-o proportie care depaseste cu mult presa destinata publicului larg. O organizatie reprezentativa pentru scriitori precum PEN Clubul International apara cu tenacitate acest principiu impotriva unui puternic curent normativist european. Or, eu nu stiu sa existe un "cod deontologic" al US. Si intrucat chiar nu exista, apar toate premizele ca de principiul deontologic sa se abuzeze.
In contextul absentei unui cod, se insinueaza intrebarea cum functioneaza la nivel informal principiile etice in cadrul US. Experienta mea ramane, din acest punct de vedere, deplorabila. Imi amintesc perfect maniera in care, la una din adunarile generale ale US, conducerea, intre care unii membri de astazi ai Comitetului Director, a siluit cu nonsalanta regulile statutului. Iata, gardienii principiilor sunt tocmai pe cei care le incalca. Oricum, in astfel de cazuri, "competenta deontologica" se transfera unui organism specific independent.
Mai multi membri ai Comitetului Director al US au fost de-a lungul timpului acuzati, si nu fara motiv, de folosirea unui limbaj virulent, jignitor, ajuns la opinia publica tocmai prin publicatiile Uniunii. Nu-mi amintesc ca Uniunea sa fi luat vreodata o pozitie explicita, apreciind daca un astfel de discurs este compatibil sau nu cu onoarea publicatiilor pe care le pastoreste. Ba chiar, prin semnaturile in favoarea lui Mircea Mihaies, in momentul amendarii acestuia de catre Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, se parea ca scriitorii dau prioritate libertatii de exprimare. Ce cod etic este acela care schimba macazul de la un acuzat la altul?
In sfarsit, daca avem in vedere un cod deontologic al Uniunii Scriitorilor si legitimarea lui prin interzicerea textelor cu nuante antisemite ale lui Goma, mi se pare firesc sa vedem care este atitudinea US intr-o situatie oarecum complementara: cum ii trateaza Uniunea pe membrii ei care au colaborat cu Securitatea. Nu stiu pana acum ca cineva sa fi fost exclus din Uniune explicit datorita acestei colaborari. Mai mult, ultimul presedinte, relaxatul Nicolae Manolescu, a afisat o complezenta vecina cu sustinerea fata de recentii dezvaluiti Uricaru si Buzura. Oare transferul, voit sau ne-voit, al atitudinii presedintelui US la nivelul intregii organizatii nu constituie el insusi o serioasa tema etica?
In concluzie, dezbaterile si masurile luate de catre Comitetul Director al US in chestiunea publicarii scrierii lui Goma intr-o revista a US au o mare relevanta pentru Uniune si nu numai. Caci dimensiunea etica a US, fie ea asumata, fie respinsa din principiu, este determinanta pentru natura si, deci, pentru viitorul Uniunii. Se pune insa intrebarea cum pot sa dea verdicte de ordin deontologic persoane care au o problema serioasa privind si intelegerea deontologiei, si exercitiul ei. Daca principiile etice asumate de Uniunea Scriitorilor nu sunt definite coerent, nu sunt oneste si nu se aplica tuturor, atunci recentele masuri in cazul Goma-Stoiciu raman doar o alta mizerie. (Gabriel ANDREESCU)
Eugen Mihaescu pentru Goma
Ma alatur protestului cititorilor ziarului ZIUA, referitor la scandalul Paul Goma vs. Nicolae Manolescu.
Paul Goma si opera sa nu se pot sterge cu guma oricat de mult s-ar stradui cei care s-au aratat viteji dupa 1990. Dupa zadarnice incercari de "recuperare" a scriitorului, solutia cea mai eficienta s-a dovedit a fi lipirea celei mai infamante etichete: "antisemitismul". O operatie executata de niste "dalmatieni" care incearca sa-si ascunda petele improscand numai murdarie, asa cum au facut si cu Cioran in "Gazeta literara", in 1960. Dar Goma va ramane in istoria literaturii romane si in cea a luptei anticomuniste in ciuda meschinelor stradanii ale unor "intelectuali de Dambovita".
Eugen MIHAESCU, membru de onoare al Academiei Romane
Roxana Iordache NU a semnat protestul anti-Manolescu
In numarul din 14 sept. a.c. al ziarului ZIUA a fost publicat un protest impotriva presedintelui Uniunii Scriitorilor, domnul Nicolae Manolescu, sub care a aparut si numele subsemnatei. Cu toata consideratia pe care i-o port domnului Paul Goma pentru demnitatea de a spune lucrurilor pe nume, precizez ca NU am semnat acel protest si nici nu am fost solicitata de catre initiator(i) sa-mi dau acordul verbal. Prin urmare, dezavuez categoric folosirea abuziva a numelui meu si va rog sa publicati acest drept la replica in conditiile deontologiei profesionale.
Roxana IORDACHE, publicist
15 sept. 2005

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.