Ratiunile strategice trebuie sa primeze in negocierile cu Turcia

Pe masura ce se apropie data de 3 octombrie, cand este programata inceperea discutiilor privind aderarea Turciei la Uniunea Europeana, devine tot mai aprinsa disputa dintre oamenii politici europeni, analistii si comentatorii de presa ce vin cu o varietate de argumente pro si contra primirii acestei tari ca membru cu drepturi depline al Uniunii.
O interesanta argumentatie in favoarea aderarii Turciei a aparut in cotidianul "The Sunday Times", sub semnatura fostului ministru britanic al Apararii, Michael Portillo.
Imaginati-va, scrie Portillo, ce s-ar intampla daca la putere in Turcia ar veni un regim extremist islamic, ostil Occidentului. A nu se uita ca aceasta tara controleaza intrarea in Marea Neagra, are o parte din suprafata pe continentul european, are frontiere cu Bulgaria si Grecia. Trupele ei ocupa o parte din Cipru, unde Marea Britanie are baze militare. O explozie a nationalismului kurd in Turcia poate destabiliza in continuare Irakul. In aceste conditii, subliniaza Portillo, pierderea Turciei in favoarea fundamentalismului ar fi o grea lovitura pentru Europa. Acest pericol a fost evocat si la reuniunea ministrilor de Externe ai celor 25 membri ai UE de la Newport. Sa privim insa lucrurile si de pe o alta pozitie. Pe glob nu sunt multe tari cu o majoritate musulmana seculara si democratica. A fost o fericire extraordinara pentru Europa faptul ca a existat un Kemal Ataturk vizionar, care a insistat asupra separarii religiei de stat. Acum exista o Turcie pro-occidentala. Ea s-a alaturat NATO in 1952 si, spre deosebire de majoritatea tarilor europene, investeste serios in aparare. In timpul razboiului din Golf, din 1991, Turcia s-a alaturat coalitiei, bazele de pe teritoriul ei fiind apoi folosite de avioanele americane si britanice impotriva lui Saddam Hussein. Turcia ocupa astfel, "o importanta pozitie strategica pe tabla de sah globala". Are frontiere cu Siria, Irak si Iran, precum si cu fostele republici sovietice Armenia si Georgia. Ori, daca Turcia devine o tara inamica, exportatoare de terorism, va fi un dezastru pentru Rusia, America, Europa si Israel. Asa se explica de ce Statele Unite militeaza pentru primirea Turciei in UE. Pentru a preveni o eventuala iesire din orbita europeana, spun americanii, trebuie sa-i consolidam institutiile democratice, acceptand-o ca membru al UE. Asa a fost si in cazul Spaniei, Portugaliei, Greciei si al fostelor republici sovietice. Este straniu ca, in cazul Turciei, UE ezita s-o primeasca in randurile ei, releva Portillo. Iar aceasta, adauga el, este consecinta faptului ca majoritatea liderilor Uniunii nu gandesc in termeni strategici.
Acei lideri vad in aliantele militare mai degraba niste cluburi sociale si nu o retea de state pregatite sa castige razboaie. In contextul actual insa, remarca Portillo, dupa atentatele sangeroase de la Londra, este greu de crezut ca statele europene isi vor mai asuma raspunderea pentru admiterea Turciei ca membru deplin al UE.

---

Despre autor: