VRAJA Am atins prima castana pe care toamna si-a pus amprenta. Atat de intens colorata in brun, atat de superb invelita in coaja ei. Am atatea amintiri legate de toamna. La fiecare inceput de septembrie mi-aduc aminte cum mama ne lua de mana,

VRAJA

Am atins prima castana pe care toamna si-a pus amprenta. Atat de intens
colorata in brun, atat de superb invelita in coaja ei. Am atatea amintiri legate de toamna. La fiecare inceput de septembrie mi-aduc aminte cum mama
ne lua de mana, pe mine si pe fratele meu, si colindam magazinele
in cautarea rechizitelor pentru scoala. Atat de clara imi este amintirea
aceasta, incat pentru o clipa am senzatia ca o pot atinge.

Fericirea pentru mine atunci avea mireasma caietelor nou-noute care aveau sa fie coplesite de scrisul meu de copil. Mi-am schimbat scrisul, caligrafia, de atatea si atatea ori. Ma distra sa scriu de fiecare data altfel, scriam drept, intr-o parte, rotund, alungit, legat, de tipar. Nu pot uita iarasi primul ierbar pe care l-am umplut cu florile vacantei petrecute cu bunica mea in Bucovina. Adunasem atatea flori ca tin minte si acum cat de mare mi se parea nota de 10 care se tinea tantosa in carnetul meu. Tin minte apoi ultima seara de vacanta, cand pe spatarul scaunului uniforma proaspat calcata de mama imi zambea numai mie, la fel si ghiozdanul pregatit pentru cartile pe care avea sa le ocroteasca de atunci incolo. Mirosul carpei arse care indeparta tantarii din locul unde ne strangeam copiii de pe strada pentru ultima seara de vacanta si acum imi persista in nari. O luam de coada a doua zi si trebuia sa nu uitam ce vacanta frumoasa traise fiecare dintre noi.

PRIMA ZI DE SCOALA. Mirosul bancilor proaspat vopsite, tabla neagra ca taciunele care astepta infiorata atingerea timida a cretei, totul ne facea fericiti atunci. Eram copii, trebuia doar sa invatam si sa ne jucam. Ii vad si acum pe colegii mei tremurand sub imperiul emotiilor unui nou inceput de an scolar. Acum, de exemplu, am facut un gest necugetat. M-am oprit din iuresul zilei, m-am asezat pe o banca in parc, am privit lumea si am atins cea dintai castana coapta a acestei toamne, care de pe acum se anunta superba. ""Ai innebunit, mi-ar spune o prietena, pierzi vremea uitandu-te la frunze care cad, in loc sa mergi la serviciu sa faci bani."" Fac bani cat sa supravietuiesc si nu am fost mai fericita ca in aceasta clipa de tacere pe care am trait-o in parc. Clipa in care m-am oprit sa miros toamna, sa vad culoarea frunzelor care ingalbenesc fara ca noi sa avem timp sa le vedem. Mi-am folosit nasul pentru a da o avanpremiera sufletului, iar aroma intensa, concentrata a toamnei pune incet stapanire pe mine. Da, copiii vor incepe curand gradinitele, scolile, liceele, colegiile, facultatile. Ce vor gasi ei acolo? 39% din barbati cred ca in prezent invatamantul din Bucuresti este satisfacator, la fel si 37% din femei. Doar 8% din barbati si femei cred ca este foarte satisfacator. Profesorii au salarii mizere, sunt mai prost imbracati decat elevii, nu au masini ultimul racnet, nu sunt la moda si nu ies in evidenta prin nimic. Bucuria pe care o incercam eu la fiecare inceput de an scolar nu are acelasi gust cu vremurile de azi.
OPTIMISM. Mie nu-mi pasa ca merg la scoala imbracata la fel ca si colegii mei. Era ceva normal, si asta nu mi-a afectat deloc personalitatea. Nu-mi pasa ca nu am pantofi de firma. Aveam o singura pereche pentru tot anul. Nu aveam telefon mobil, nici calculator acasa, nu stateam pe chat toata noaptea, iar despre sex abia acum aflu lucruri noi, desi dupa spusele unor colegi de-ai mei sunt la varsta a treia (am 36 de ani) si nu ar trebui sa mai practic asa ceva. Jucam handbal, mergeam la teatru, in excursii, la muzee, citeam, citeam si citeam. Respondentii din mediul urban sunt totusi optimisti. 59% cred ca invatamantul este satisfacator, 16% nesatisfacator, 14% nu au raspuns, 7% foarte satisfacator, 4% foarte nesatisfacator. Nu am pus piciorul in discoteca nu pentru ca nu as fi fost lasata de ai mei, ci pentru ca imi placea sa dansez la ceaiuri, unde ne simteam mai bine decat intr-un loc unde nu puteai sa respiri din cauza fumului si a zgomotului infernal. Nu sunt de acord cu comunismul din trecut, dar nici situatia actuala nu mi se pare prea buna.

Cum credeti ca este in
prezent invatamantul...?


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.