Clasificarea disparitiilor de copii, pe baza primelor indicii, este extrem de importanta, pentru ca poate accelera ancheta. Stabilirea rapida a unui plan de actiune eficient e necesara pentru gasirea in viata a copiilor. Disparitiile de copii nu

Clasificarea disparitiilor de copii, pe baza primelor indicii, este extrem de importanta, pentru ca poate accelera ancheta. Stabilirea rapida a unui plan de actiune eficient e necesara pentru gasirea in viata a copiilor.

Disparitiile de copii nu au ca explicatie fenomenele paranormale. De multe ori sunt finalitatea unor planuri minutios puse la punct de rapitori sau au ca motivatie stari conflictuale ignorate de parinti...
DISPARITII NEDEFINITE. Putini sunt copiii care se ratacesc si nu mai gasesc drumul catre casa. In limbajul specialistilor, acestea sunt disparitiile nedefinite: copii pierduti (vara, pe plaja, de exemplu, sau intr-un supermarket), copii care se ranesc sau sunt accidentati si nu pot fi gasiti la timp. Pentru politisti, disparitiile nedefinite sunt acele cazuri in care, la deschiderea dosarului, nu se intrevede nici o pista. Poate fi vorba si de o ""falsa disparitie"", in cazul in care unul dintre parinti ucide copilul (accidental sau voluntar) si il declara apoi disparut.
RAPITOR - STRAIN. Cele mai grave cazuri de disparitii sunt rapirile. Cele stereotipe, cand rapitorul este o persoana straina, sunt rare, dar au, aproape intotdeauna, un final dramatic. Numeroase studii facute in Canada si SUA arata ca un copil rapit este ucis, cel mai adesea, in primele trei ore dupa disparitia sa. Prin asfixie, dupa ce, in cele mai multe cazuri, a fost abuzat sexual. Cei mai expusi acestui tip de rapire sunt copiii intre 6 si 10 ani, in special fetele. Exista si o explicatie: in aceasta etapa a dezvoltarii lor, copiii sunt mai putin supravegheati de parinti, sunt lasati singuri pe drumul spre scoala sau in parcuri. Copiii sunt rapiti din apropierea casei, de pe strada sau de la locurile de joaca.
Un studiu intocmit de FBI in 1997 arata ca rapirea comisa de un strain e asociata, in 58% din cazuri, cu disparitia copilului dintr-un spatiu deschis - strada, parc, locuri publice. Doar in 22% din cazuri, rapirea s-a intamplat de la domiciliul copilului si in 17% din cazuri - in alte cladiri (cinematografe, magazine etc.).
O mare parte din copiii rapiti de persoane straine este expusa si altor tipuri de agresiuni, jafuri sau molestari sexuale. Rapitorii sunt de obicei barbati (95%), adulti (90%), de aceeasi origine etnica cu victima. Adesea, ei au antecedente criminale. Conteaza pe forta lor psihica, pe autoritatea pe care o are un adult asupra unui copil si pe puterea pe care o exercita pentru a pacali si a atrage victimele. Sunt sireti, nemilosi si manipulatori. Pentru a-si gasi victimele, frecventeaza locurile de joaca ale copiilor si participa la activitatile lor. Rapirea nu este un gest impulsiv, ci unul premeditat, iar rapitorii isi pot organiza meticulos intalnirea cu un copil. Adesea, utilizeaza Internetul pentru a-l ""agata"" si pentru a-si fixa o intalnire cu el.
Cele mai multe crime impotriva copiilor se petrec dupa-amiaza, atrage atentia FBI. Rapirile nu fac nici ele exceptie: 44% dintre ele se intampla intre orele 12:00 si 18:00, 35% intre orele 18:00 si 24:00 si doar 15% dimineata, intre orele 6:00 si 12:00.

RAPITORI - CUNOSTINTE. FBI atrage atentia ca rapirile comise de cunostinte ale minorului (rude, prieteni, vecini...) sunt mult mai violente decat rapirile comise de straini. Sunt si mult mai frecvente (27% din totalul cazurilor) fata de cele din urma (24%). Ironic, urmand exemplul rapirilor parentale, cunostintele iau, cel mai adesea, copilul de acasa (63%). Conform graficelor facute in functie de etatea victimei, se constata cu surprindere ca, daca in cazul rapirilor comise de straini, incidenta cazurilor creste dupa varsta de 6 ani, la rapirile ce au ca autori cunostinte, vulnerabila este grupa de varsta 2-7 ani, copii care sunt expusi ranirilor minore (20% din cazuri) mai mult decat daca ar avea de-a face cu un strain (13% din cazuri).
De asemenea, fetele care sunt rapite de cunostinte devin victimele abuzurilor sexuale (23% dintre ele) mai frecvent decat daca autorul infractiunii ar fi o persoana straina (14% dintre cazuri). Si in cazul acestor tipuri de agresiuni, orarul urmat este acelasi: 71% se intampla intre orele 12:00 si 24:00.
RAPITORI - PARINTI. Sunt cele mai pasnice tipuri de rapiri si sunt mult mai frecvente decat rapirile stereotipe. Se produc, cel mai adesea, dupa o separare sau un divort al cuplului. Studiile arata ca parintele care rapeste copilul fie sufera de instabilitate psihica, fie incearca sa obtina cu forta o reconciliere a cuplului sau incearca sa-si pedepseasca fostul partener. Un alt motiv al rapirilor parentale este parerea celui care comite infractiunea ca astfel protejeaza copilul de acte de abuz, neglijenta sau violenta. Conform FBI, rapirile parentale sunt comise, in general, de femei, mai frecvent asupra copiilor sub 6 ani, iar victimele sunt de ambele sexe. Cea mai mare parte din parinti isi organizeaza singuri rapirea, chiar la domiciliul copilului (84%), si primesc apoi ajutor de la rude sau de la prieteni.
Parintii rapitori prezinta un profil variat, dar studiile facute de canadieni arata ca ei exercita o profesie care le permite sa se deplaseze si sa gaseasca de lucru in diferite locuri. Mai putin de jumatate au studii secundare si doar cativa sunt absolventii unor studii universitare.
Traumele suferite de copil depind foarte mult de varsta pe care el o are in momentul rapirii, de tratamentul la care este supus, de motivele care i se dau pentru a i se explica separarea de celalalt parinte (exemplu: ""a murit"" sau ""nu te mai vrea"")... Daca minorul stie ca celalalt parinte e in viata, se poate invinovati pentru ca nu a incercat sa comunice cu el. Copiii de varste mici uita repede de parintele care-l cauta, in vreme ce aceia mai mari resimt furie si confuzie.
COPIII FUGARI. Fuga reprezinta principala cauza a disparitiilor de minori. Cele mai expuse sunt fetele aflate in pragul adolescentei, iar categoria de varsta cea mai vulnerabila e intre 13 si 17 ani.
Copiii fug pentru ca au de infruntat probleme grave acasa, la scoala, cu prietenii, iar pentru ei a pleca e cea mai buna metoda de a evita problema sau de a atrage atentia asupra lor. Fugarii se simt neglijati si nedoriti, dau semne de tulburari emotionale si psihice si primul semn ca randamentul lor e in prabusire e catalogul de la scoala. Pleaca, se intorc acasa, in speranta ca situatia s-a schimbat, dar daca lucrurile nu stau asa, fug din nou.
Fugarii sunt de obicei recidivisti. E important de stiut ca, pentru copiii care fug prima oara, riscurile sunt mai mari si cresc pe masura ce se prelungeste timpul petrecut pe strada. Descoperind viata de noapte a marilor orase, devin victime ale delincventei, drogurilor, prostitutiei si se expun unei ""victimizari in paralel"". In Canada, cazul unui fugar este considerat ""alarma de gradul 0"" daca persoana disparuta are sub 13 ani, este sub tratament medical sau prezinta handicap fizic sau psihic. Politia se mobilizeaza rapid si daca detine informatii ca minorul se gaseste in compania unor persoane care pot constitui o amenintare. Tot canadienii au ajuns la concluzia ca multi dintre copiii fugari sunt victime ale abuzului si neglijentei parintilor.
Si in Romania, intr-un raport dat publicitatii de IGP in 2003, se arata ca ""o forma extrema de manifestare a apararii copiilor in fata violentei este fuga de acasa - cauza invocata maximal de copiii strazii. Acestia au suferit toate formele de abuz, de la neglijare la bataie, iar alegerea strazii ca refugiu este un act disperat de protejare si supravietuire"". In acelasi an, 653 de copii au fost victime ale abuzurilor sexuale savarsite asupra lor de catre membri ai familiei: 284 de copii cu varste cuprinse intre 0-13 ani au fost abuzati sexual, 129 au fost supusi perversiunilor sexuale, 39 - victime ale incestului si 79 de copii cu varsta sub 14 ani au fost violati. Tot in 2003, numai in prima jumatate a anului, 144 de copii au suferit vatamari corporale din partea membrilor familiei, 45 au fost victimele unei tentative de omor, iar 72 au fost ucisi. Nu exista o evidenta a minorilor romani fugari. Asa cum nu exista nici o evidenta a copiilor strazii, printre care ei ar putea fi gasiti. Daca ar fi cautati.

COPII VANDUTI PENTRU PROSTITUTIE


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.