Nemuritorul George Enescu

Cand, duminica seara, sub bagheta lui Horia Andreescu se va deschide cea de-a XVII-a editie a Festivalului si Concursului International "George Enescu", vraja muzicii nemuritorului roman si a lui Beethoven, caruia de-a lungul deceniilor el i-a dat talmaciri ce se ridicau la nivelul perfectiunii, ne va cuprinde pe toti. Oriunde am fi, in Sala Mare a Palatului, in fata aparatelor de radio si de televiziune, ne vom simti patrunsi de acelasi elan care uneste sufletele si le inalta in zonele pure, neintinate de patimi, de micimi, de ceea ce tine de cotidianul impur si meschin. Cu primele acorduri ale primei Rapsodii enesciene vom patrunde pe taramul arhetipurilor, al legendei, al transfigurarilor esentiale, al absolutului pe care intreaga lui viata l-a slujit cu o exemplara devotiune. Si vom spune, precum s-ar spune intr-un lacas sfant: "Toata grija cea lumeasca acum sa o departam", si ne vom gandi doar la Frumosul pe care cei de aici si care vin aici ni-l transmit la inalte cote artistice.
Dar tot atunci ne vom gandi ca sunt cincizeci de ani de cand George Enescu a plecat intr-o alta lume, coplesit de suferinta si de durerea ca puterile fiintei sale nu mai aveau cum sa slujeasca muzica, telul suprem al vietii lui. Si tot atunci ne vom aduce aminte ca in acel an - 1955 -, Festivalul si Concursul Enescu au luat fiinta, ca dupa trei ani sa devina o realitate. Care timp de patruzeci si sapte de ani s-a transformat intr-o permanenta, fiind una dintre institutiile ce au marcat spiritualitatea romaneasca. Si asupra lui s-a abatut furia demolatoare. Dar gratie solidaritatii oamenilor de cultura a rezistat si a transmis chiar in vremuri de restriste mesajul neintinat al frumosului. A fost una din puntile care ne-au conectat la cultura lumii, care ne-au dat posibilitatea sa trecem dincolo de cenusiul cotidianului.
Dar am gresi daca am considera Festivalul doar o succesiune de admirabile seri muzicale inscrise in perenitate si retinute ca atare de memoria colectiva.
Cele saisprezece editii de pana acum, ca si cea care va incepe maine seara, au insemnat descoperirea si redescoperirea unei Opere fundamentale, de referinta a spiritului romanesc, Opera lui George Enescu, acea opera organic desavarsita si care a iesit la lumina dupa indelungi si exemplare framantari, expresia unei pilduitoare exigente la nivelul celor mai mari creatori ai culturii universale. Opera care, asa cum s-a recunoscut si se recunoaste din ce in ce mai mult, reprezinta una din culmile muzicii secolului XX.
Festivalul si Concursul "George Enescu" a fost un prilej de confruntare intre scoala nationala de interpretare si valorile muzicii secolului XX din acesti patruzeci si sapte de ani. Din aceasta perspectiva, care constituie sensul vietii lui George Enescu, dorim ca viitoarele editii ale Festivalului sa acorde locul cuvenit atat scolii muzicale romanesti, cat si valorilor ei interpretative. Graiul cifrelor nu are ce cauta aici... Ci doar cel al valorii. Ingemanand, cum s-a intamplat in primele editii ale Festivalului, arta nationala cu cea straina. Astfel s-ar evita fenomenele de repetitie si - de ce nu - chiar de anchiloza care pot pandi orice manifestare artistica si s-ar gasi de fiecare data idei noi care sa confere Festivalului si Concursului International "George Enescu" un loc distinct, original in contextul cultural al lumii.
Dorim ca noua editie sa fie la nivelul celor mai implinite din glorioasa istorie a acestei nobile manifestari artistice.

---

Despre autor: