Legiferarea ajutorului de somaj (II)

In toate tarile, s'au alocat fonduri speciale pentru ajutorarea oficiala a somerilor, s'au creat case de ajutor, atat de catre stat, cat si de sindicatele profesionale. La noi, somerii, care numara in prezent 250.000 de oameni care pot si vor sa munceasca si n'au unde, sunt transformati in cersetori. Fac coada la primarii, pentru a capata o zdreanta si cateva kg de malaiu, s'au trebuie sa astepte ca banii stransi de cucoane mondene cu... ceaiuri dansante, sa capete o paine. E trist si e dezgustator.
Ipocrita morala burgheza, care-si face placeri si distractii din mizeria unei multimi ce geme de foame si lipsuri. Ajutorul de somaj este o datorie de stat, ca si legile de protectie vamala, ca si urcarea taxelor pe articole de consumatie etc.
Statul care dirijeaza din ce in ce mai mult economia tarilor, trebuie sa gaseasca mijloace de utilizare a somerilor, facand lucrari de utilitate publica, plasandu-i in diferite domenii de activitate si in tot cazul, dandu-le posibilitatea sa nu devie anarhisti sociali prin cumplita mizerie in care se zbat. La noi in tara, pericolul nu e asa de mare ca in tarile puternic industrializate, dar masurile trebuiesc luate din timp. Reducerea orelor de munca, pentru a da de lucru la cat mai multi, trebuie sa preocupe de asemenea pe cei de la Ministerul Muncei. Statul are datoria sa intervie grabnic, legiferand ajutorul de somaj, iar sindicatele profesionale trebuie sa lupte din rasputeri, pentru atingerea acestui scop de interes vital.
ZIUA, 3 septembrie 1937

---

Despre autor: