Incredibile si triste povesti

Ultima fictiune a scriitorului columbian Gabriel Garcia Marquez, "Povestea tarfelor mele triste" (traducere, prefata si note de Tudora Sandru Mehedinti, Editura RAO, Bucuresti, 2005), nu se dezice decat aparent de intentia sa, anuntata inca din 1999, de a scrie doar texte autobiografice. Sub pretextul unei fictiuni a senzualitatii si erotismului, inspirate de celebrul prozator japonez Yasunari Kawabata, cartea construieste un eseu despre batranete si despre plenitudinea trairii in vecinatatea mortii. Autenticitatea care razbate de la primele randuri este strans legata de biografia ultimilor ani, in care Garcia Marquez a trait experienta bolii si bucuria de a-i supravietui.
Timpul scriiturii este inegal, cand prea alert, cand prea lent, are sincope sufocante pe alocuri, ca respiratia unui batran pornit la o lunga calatorie. Totul incepe in dimineata in care eroul-confesor, critic muzical si vechi colaborator la "El Diario de La Paz", implineste 90 de ani. Pe langa articolul sau duminical, o pledoarie a senectutii, el isi propune sa-si daruiasca "o noapte nebuna cu o adolescenta virgina", pasind iarasi pe urmele pierdutei sale tinereti, dulci locuri ale pierzaniei si ale muzei. Cautarea frenetica, pierderea si regasirea tinerei in conditii misterioase, teama de inexorabil - spaima ca fata ar putea chiar muri - sunt consumate intens si secondate de inregistrarea tuturor starilor osciland intre fiziologie si filozofie. Frenezia si disperarea indragostitului se reflecta mereu in oglinda prin care batranetea si moartea se privesc conciliant.
Alaturi de nostalgia copilariei si a fostelor iubiri, trairea ireala a acestei aventuri nocturne retrase in imaginar, care-si tese pas cu pas propria poveste in mintea nonagenarului, aduce cu sine intreaga recuzita a vietii traite de batran in singuratate: tabloul preferat, muzica pe care obisnuia s-o asculte, nenumarate obiecte de decor ajung sa populeze camera saracacioasa de bordel din Barranquilla, in care revine doar pentru a vedea copila dormind.
In acelasi timp, chiar daca "Povestea tarfelor mele triste" e ancorata in real, universul lui Garcia Marquez ramane consubstantial cu lumea fantasta a magiei si a vrajii. Fecioara adormita are legaturi misterioase cu taramul mortilor, iar prezenta ei nocturna, de fiecare data surprinsa intr-un somn profund, cu o biografie incerta si colorata de imaginatia si vocatia artistica a eroului, e materia unei existente ireale. Pana la urma, totul se transforma in fantazare si vis.
Tot la Editura RAO, care il publica de cativa ani pe Gabriel Garcia Marquez in Romania, a aparut o noua editie a "Incredibilei si tristei povesti a candidei Erendira si a bunicii sale fara suflet" (traducere de Tudora Sandru Mehedinti, 2004).
Cu aceasta carte, datand din perioada cea mai prolifica a prozatorului, suntem chiar in miezul dur al fictiunii marqueziene. Cele sapte povestiri au fost scrise intre 1961 si 1972, cartea fiind publicata in 1977. Dupa trei zile de ploi neintrerupte, Pelayo, personajul din "Un domn batran cu niste aripi uriase", descopera in fundul curtii, in timp ce scoate crabii morti din casa, un inger batran. Cativa ani il culca cu gainile si il hraneste cu resturi, timp in care copilul sau scuturat de friguri se insanatoseste miraculos si iese in lume. Abia atunci, la fel de discret cum a aparut, ingerul isi ia zborul si se pierde in zare, deasupra marii. Din acelasi amestec de ireal si concret se naste si povestea senatorului Onesimo Sanchez din "Moarte constanta dincolo de dragoste". Personajul mai are "sase luni si unsprezece zile pana sa moara, cand intalneste femeia vietii lui", intr-un "satuc iluzoriu" si desertic, dar se stinge singur si repudiat, conturand cu trupul forma bratului feciorelnic care ii acoperise candva chipul ingrozit de moarte. "Ultima calatorie a vasului fantoma" schiteaza biografia tragica a tanarului care urmareste cu indarjire o himera: "transatlanticul urias, fara lumini si fara zgomot". De data aceasta, certitudinile realului se intrupeaza din vis: vasul fabulos va fi scos la liman si impotmolit in dreptul bisericii de forta neclintita a credintei personajului.

---

Despre autor: