1 Septembrie 2005de Irina Munteanu

Lectura de un minut

Ne-a primit in apartamentul sau din centrul orasului, intr-o camera cu multe albume de arta, icoane pictate pe lemn, o masa strajuita de scaune cu spatare inalte. Ne-a povestit despre ce inseamna sa fi pictat peste 50 de biserici, sa fi fost profesor

Ne-a primit in apartamentul sau din centrul orasului, intr-o camera cu multe albume de arta, icoane pictate pe lemn, o masa strajuita de scaune cu spatare inalte. Ne-a povestit despre ce inseamna sa fi pictat peste 50 de biserici, sa fi fost profesor pentru zeci de generatii de studenti. Maestrul Petre Achitenie.

Intr-un colt, sub icoane, pictorul pastreaza intr-o lada de zestre de pe vremuri singurul material legat primit de la mama sa: un covor de lana, lung de zece metri, care inca nu si-a gasit locul in apartament. Maestrul deschide simbolic lada si isi povesteste viata. Se intoarce in timp, in 1933, cand avea patru ani si a ramas fara tata. Ajunge cu gandul intr-un sat de pe dealurile Botosaniului, la Havarna, acolo unde si-a petrecut copilaria. Isi aminteste cum lui si surorii sale li s-au adaugat inca sapte frati vitregi, dupa ce mama s-a recasatorit. Impreuna cu unul dintre acesti frati, Petre a fost trimis la seminarul de la Manastirea Neamtului.
N-avea mai mult de 11 ani si nu stia prea bine ce inseamna seminarul: ""N-aveam vocatie pentru cariera bisericeasca; am ajuns acolo ca asa a vrut mama. Ea voia sa ma faca preot, ca de calugar nu eram bun."" Fiecare baiat trebuia
sa-i ajute pe calugari. Petrica s-a lipit de tipografie, unde a vazut pentru prima oara o Biblie ilustrata si a inceput sa deseneze avand-o ca model.

PROFESOR. Petre Achitenie si-a daruit o parte din timp studentilor sai de la ""Arte Plastice""

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.