ATITUDINEA MIORITICA A INTELECTUALITATII

Intelectualii au acceptat cu o resemnare ""miori-tica"" deciziile luate de guvernanti. Apoi si-au exprimat credinta ca, roata istoriei se va intoarce in favoarea Romaniei.

Pierderile teritoriale din vara anului 1940 au determinat un val de manifestatii in intreaga tara. Oamenii de rand au iesit in strada pentru a protesta fata de politica de cedare a teritoriilor romanesti. Pe de alta parte, atitudinea intelectualilor romani a fost numai oratoric activa; faptic, ea s-a redus la deplangerea nedreptatilor istorice la care, periodic sunt supusi romanii.

INTELECTUALII LUI CAROL AL II-LEA. Dictatura lui Carol al II-lea a avut un impact negativ si asupra intelectualilor. Cenzura practicata atunci nu mai permitea sa fie publicate atitudini contrare politicii regale. Dar, mai mult decat atat, o parte a intelectualitatii interbelice nu s-a sfiit in a ridica osanale regelui Carol al II-lea. Tudor Arghezi, George Calinescu sau Mihail Sadoveanu sunt cativa dintre cei mai de seama intelectuali care au contribuit la crearea primului cult al personalitatii din istoria Romaniei. Textele lor erau dedicate ""omagierii operelor"" si maretiei regelui Carol al II-lea.

INTELECTUALII - POLITICIENI. In momentele dificile pe care le-a traversat statul roman in vara anului 1940, glasul intelectualilor s-a facut auzit mai cu seama de la tribuna parlamentului. Multi dintre parlamentari erau intelectuali de seama ai Romaniei. Dar atitudinea lor a fost tipic politicianista. Ei s-au integrat curentului politic al momentului si nu au iesit cu nimic din cadrele acestuia. Figura iesita din comun a fost desigur cea a lui Nicolae Iorga, un nationalist convins. El a fost printre putinii membri ai Consiliului de Coroana care s-a pronuntat in toate intrunirile acestuia atat pentru respingerea ultimatumurilor sovietice, cat si pentru neacceptarea deciziei dictatului de la Viena. Alaturi i-au stat istoricii Silviu Dragomir si Stefan Ciobanu.

CLIPE DE RECULEGERE. Protestele intelectualilor romani au luat forma resemnarii. Erau reiterate la nesfarsit drepturile istorice ale Romaniei asupra teritoriilor cedate si credinta ca dreptatea va fi in final de partea romanilor. Dar, in marea lor majoritate au acceptat ca un fapt implacabil pierderea teritoriilor romanesti. Intr-o Europa in plin razboi, in care statele isi aparau drepturile cu arma in mana, intelectualii romani propuneau pastrarea unor momente de reculegere pentru teritoriile pierdute. Asa a procedat Constantin Radulescu-Motru, in sedintele Adunarii Deputatilor sau la Academia Romana. Sau, cazul lui Nicolae Ionescu-Sisesti ce considera cu numai doua zile inainte de dictatul de la Viena, ca ""cedarea Basarabiei si a Bucovinei s-a facut pentru a feri de ororile razboiului restul tarii"". Evenimentele istorice l-au contrazis atat de repede!

RUGACIUNE PENTRU SALVAREA NEAMULUI