Falsificatorii

23 august 1944 a avut interpretari contradictorii, uneori fantasmagorice! Se cunosc mai multe masti sub care a fost deghizat evenimentul. Asa s-a nascut vorba celebra a unui "bonz" comunist aflat pasager in postura de romancier: "La noi, la comunisti, trecutul e mai nesigur decat viitorul!" Daca viitorul era o utopie, trecutul s-a dovedit un teritoriu al celor mai abuzive stapaniri! Vremurile necesare descalcirii au fost potrivnice, iar evolutiile ulterioare ale unora din cei care pusesera la cale proiectul salvator al tarii au adus grave denaturari memoriei noastre colective. Despre o astfel de influenta exercitata de un demnitar comunist asupra istoriografiei dedicate evenimentelor de acum 61 de ani va fi vorba in aceasta evocare.
"Era un dezertor al armatei romane..."
Rueben Markham, trimis special al ziarului american, Christian Monitor, a ajuns in Romania odata cu misiunea trupelor aliate. Relatarile sale vor fi dezvoltate in cartea "Romania sub jugul sovietic". Eroii loviturii de stat se bucura de simpatia autorului. Exista si o exceptie. E vorba de unul dintre cei doi lideri comunisti admisi in anturajul Palatului Regal, personaj pe care autorul il aminteste cu ocazia arestarii Antonestilor: "El (Ion Antonescu - n.n.) nu stia ca gardienii care il escortau la iesirea din palat erau comunisti. A fost, de altfel, unica lor responsabilitate in lovitura de stat. Ei au servit de temnicieri. Li s-a incredintat acest rol ca o masura de precautie... ei (comunistii - n.n.) detestau pe "conducator" si se conta pe ei ca sa-l "lichideze", in caz de tulburari. Acest mic detaliu in organizarea loviturii de stat a fost aranjat de un om misterios, un oarecare "Spataru" pe care il vom regasi mai tarziu. Era un dezertor al armatei romane, pe care Moscova il trimisese la Bucuresti si care a devenit ministru de razboi sub numele de Bodnaras."
Istoria ca sarcina de partid
La sfarsitul anului 1959 Gheorghe Gheorghiu-Dej da indicatia sa se faca o "analiza serioasa a rolului fortelor de clasa in procesul si in momentul intrarii Romaniei in razboiul antisovietic, ca sa putem merge si sa aratam cum s-au ascutit contradictiile pe masura infrangerii pe front si cum partidul (comunist, se-ntelege! - n.n.) a folosit aceasta situatie pentru a trece la masuri. Pe baza aceasta am elaborat un plan concret...". Unul dintre responsabilii traducerii in viata a sarcinii mutilarii adevarului istoric era generalul Valter Roman, politruc revenit in Romania cu trupele sovietice. "Sarcina" data de Gheorghiu-Dej era in legatura cu aparitia la Moscova a unor carti privind actul de la 23 august 1944. Mai era ceva vreme pana cand la Bucuresti nu se va mai deschide umbrela cand ploua in Piata Rosie, dar nici atat de mult ca Dej sa nu aiba alta agenda decat denuntarea cultului personalitatii initiata de Hrusciov. Dupa lichidarea lui Patrascanu, lider comunist acceptat in anturajul conspiratorilor aflati in preajma Regelui Mihai, Emil Bodnaras va fi autorizat de Gheorghiu-Dej sa vorbeasca despre aceste evenimente. Bodnaras reusise sa castige increderea lui Dej, dupa ce l-a convins pe Hrusciov sa retraga trupele din Romania. O misiune dificila pe care Dej nu se incumetase s-o abordeze personal, caci un niet ar fi insemnat stigmatizarea sa ca nationalist si, implicit, detronarea lui ca ultim stalinist aflat inca la putere. Stapan absolut acum asupra Romaniei, Dej vroia sa aiba si un pedigre pe masura. Cosmetizarea evenimentelor din august 1944 nu era de nasul istoricilor, ci al revolutionarilor de profesie. Leonte Rautu, Valter Roman, Gheorghe Zaharia si Ada Gregorian au primit sarcina de partid de a folosi memoria lui Bodnaras pentru a oficializa "contributia exceptionala a tovarasului Gh.Gheorghiu-Dej la victoria insurectiei de la 23 august 1944."
Este necesara o sistematizare a insurectiei
Ce departe era adevarul istoric de misiunea propagandistilor lui Dej! In timp ce liderii partidelor democratice cautau o iesire din fundatura istorica in care se afla Romania in urma esecului Cruciadei impotriva bolsevismului, echipa lui Dej aflata in lagarul de la Targu Jiu complota pentru inlaturarea de la conducere a lui Foris. Emil Bodnaras, aflat in libertate, va indeplini aceasta misiune. Trucurile folosite de agentul Moscovei fac parte din recuzita traditionala a bolsevismului. Evocarea acestui episod ii procura lui Bodnaras o placere speciala si ea ocupa cea mai mare parte a stenogramelor privind "insurectia". Stefan Foris fusese asasinat, la fel ca si Trotki, cu o ranga, Dej ii luase locul, dar mortul putea fi inca folosit pentru cauza. Acuzatiile repuse in discutie de Bodnaras sunt contabilizate de V. Roman in favoarea insurectiei: "Sunt lucruri care se pot folosi foarte bine pentru demascarea lui Foris. In primul rand, el singur tot vorbeste de sosirea Aliatilor, deci el miza pe asta. In toate problemele el pune in centrul atentiei aceasta (...) Vom reproduce aceasta chestiune (...) pentru demascarea politica a lui si de aici rezulta si tot actul de sabotaj. A vrut sa duca partidul pe o linie cu totul gresita. Noi o sa pregatim 1-2 pagini cu chestiunea asta". Satanizandu-l pe Foris, Emil Bodnaras, dezertor din armata romana, fost spion sovietic si, probabil, inca cetatean sovietic, ii ridica soclu inventatorului national-comunismului romanesc: "Tov. Dej, cand am venit acolo (in spitalul lagarului de la Tg.Jiu - n.n.), el practic avea conturate liniile mari ale actiunii."
Dupa ce e explicata istoric asasinarea lui Foris, falsificatorii cad de acord ca "este necesara o sistematizare a insurectiei. Noi ne-am gandit la doua ipoteze, daca este cazul sa mergem la sistematizare si se pot distinge doua faze in care putem incadra evenimetele. Si sovieticii au facut aceasta incercare". (Valter Roman)... "cu singura preocupare: adevarul istoric intr-o justa interpretare politica si in masura in care este necesar in aceasta prelucrare" (tov. E. Bodnaras)
Cacealmaua unui vechi pocherist
"Aventura" moscovita a ofiterului de intendenta Emil Bodnaras se zice ca ar fi inceput dupa ce la masa de joc, in disperare de cauza, intrase adanc in finantele regimentului. O alta varianta care adauga un plus de mister e ca Bodnaras ar fi fost agent dublu. Admiterea sa in anturajul regal in ajunul loviturii de palat da oarecare credibilitate ipotezei. Avansand aceasta alternativa, suntem imediat contrazisi de faptul ca Bodnaras n-ar fi fost exceptat de la purgatoriul bolsevic, si, mai mult chiar, nu i s-ar fi incredintat conducerea Sigurantei Statului inainte chiar de transformarea acestui serviciu in Securitatea de Stat! Ce se stie cu certitudine e rolul pe care l-a avut in pregatirea unor echipe paramilitare si transportarea in noaptea de 23 spre 24 august a celor doi Antonesti la o adresa secreta.
In memorialul "Al treilea om al Axei", publicat la Paris in 1950, Gheorghe Barbul scrie despre circumstantele in care Antonestii au ajuns in mainile comunistilor. La cateva ore dupa lovitura de palat Barbul, seful de cabinet la Ministerul de Externe, ajunse la palat. Fusese chemat de Niculescu-Buzesti ca sa-l convinga pe seful statului sa-si dea demisia. Hartia ar fi fost, in opinia pucistilor, un ...argument juridic care putea descuraja represiunea nemtilor. Prizonierii nu mai erau insa in palat. De la proapatul sef al guvernului, generalul Sanatescu, Barbul afla ca Bodnaras, alias inginer Ceausu, alias Spataru, propusese lichidarea prizonierilor pentru a evita repetarea la Bucuresti a scenariului reinstaurarii lui Mussolini de catre Hitler. "Solutia propusa de comunisti", scrie Gheorghe Barbul, "fu gasita respingatoare. Atunci Bodnaras facu uz pentru prima oara de amenintari. El acuza pe generalul Sanatescu ca dorea sa-si salveze pielea, remitandu-l pe Antonescu germanilor". Varianta lui Bodnaras e alta: "Cand am venit (la palat - n.n.) era de vazut ce facem cu ei. Regele nu stia cum ne gandim sa procedam. O singura conditie ne-a pus: numai sa nu-i impuscam acuma, dar a fost imediat de acord ca nu pot fi tinuti nici la inchisoare, nici la palat nu pot ramane, numai dv. sa-i tineti, dar sa nu-i impuscati". Am fi tentati sa credem ca preluarea Antonestilor s-ar fi facut chiar asa, convenita fiind pe cale amiabila, daca fraza urmatoare n-ar insinua ca evenimentele de la palat erau gestionate de comunisti! "Tot atunci", le spune el activistilor de partid transformati in istorici, "am discutat cu el (Regele - n.n.) problema locului sau si atunci a iesit din buzunar planul pe care il facusem sa-l trimitem la Targoviste si a fost foarte multumit. I-am dat regimentul lui de escorta si a plecat si el si mama sa. Au plecat spre Targoviste sau spre Curtea de Arges. "Nici pomeneala! Regele, impreuna cu suita, au luat cu totul alta directie. El n-avea nici un motiv sa-i dezvaluie miscarile, iar acest dialog e, poate, pur si simplu inventat pentru uzul "comisiei insarcinate" cu scrierea altei istorii in care Dej, aflat inca departe de scena pe care se juca viitorul Romaniei, "avea de mult conturate liniile mari ale actiunii."
I-am luat pe ton militar si i-am dus jos
Dupa ce Bodnaras ii da Regelui... directiva lui Dej, "am iesit in oras si am cautat sa pun in miscare totul, pentru ca tovarasii nostri nu cunosteau, auzisera prin radio (proclamatia regala, probabil! - n.n.) si erau foarte agitati."
Cum sa faci istorie fara comunisti?! "Inginerul Ceausu" zice ca, dupa ce-si linisteste aparatul, "pe la orele 1 noaptea ne-am intors la Palat cu grupa, cu Mladin Stefan.(...) Mi-au dat un ofiter care m-a dus la seiful lui Antonescu, unde era inchis. Acesta cunostea cifrul de la seif, a facut numarul, a bagat cheia, cum a intors cheia a luat-o la fuga si am ramas singur cu Mladin. L-am pus pe Mladin sa deschida usa. In incapere ardea o lumina in tavan, era o caldura infernala si Antonestii in camasa. S-au speriat cand au vazut civili. Am avut banderolele formatiilor de lupta si au inteles ca treaba este putin altfel. L-am luat pe ton militar si i-am dus jos. In curte statea duba, era o masina de aprovizionare inchisa si i-am asezat pe ei si cate un om inarmat de al nostru. Eu cu Mladin (ospatar de profesie - n.n.) si cu Florica (fosta sotie a lui Bodnaras - n.n.), care adusese grupa aceea cu Mladin la palat, in masina noastra a comandamentului (militar al Capitalei - n.n.) in frunte si ei in urma si dupa aceea a mai venit inca o masina. Deci am constituit un fel de caravana. Ne-am strecurat (?) prin dispozitivul nostru (?), pe niste stradute mici, ca sa nu intram intr-o capcana nemteasca. Tot grupul a ramas in Vatra luminoasa." Daca Bodnaras omite sa explice de ce se speriasera ostatecii la vederea noilor paznici, in cartea lui Gheorghe Barbul aflam motivul: "Cu calus la gura si legat fedeles, Maresalul si cei patru insotitori ai sai fura condusi in afara Palatului..." Aici, in casa conspirativa din Vatra Luminoasa, tartor avea sa fie fratele sau, Manole Bodnaras. Sotia acestuia impreuna cu Emil si Florica Bodnaras completau paza. "Manole era seful garzii la inceput. A trebuit sa fie si el temperat, ca sa nu uzeze de mana forte. "Ramane un mister cine altcineva ii mai agresase. Apoi ostatecii au fost pusi sub stapanirea sovieticilor. Pe ei Bodnaras nu mai putea tempera!"
Sarutul lui Vasinski
Alexandr Vasinski, comisarul sovietic pentru Romania Marturiile altora, dupa reeducarea comunista, nu mai au acuratetea necesara. Asupra multora s-au exercitat cele mai teribile presiuni. In timp ce se desfasurau "sesiunile de intrebari si raspunsuri" dintre Bodnaras si echipa insarcinata de Gheorghiu-Dej cu mutilarea adevarului istoric, in apartamentul pe care-l ocupa generalul Constantin Vasiliu-Rascanu in Calea Grivitei 107-109 o alta echipa de "specialisti" dadea buzna pentru a-i confisca caietele cu insemnari asupra acelorasi evenimente! Intr-un memoriu adresat lui Dej, militarul care jucase un rol important in degajarea capitalei de trupele germane va incerca sa se salveze de la o probabila arestare: "Cele scrise in caietele mele nu au influentat cu nimic, si nici n-au daunat mersul triumfal al socialismului si activitatea creatoare a regimului nostru." Eroare! Acuratetea memoriei era un delict in regimul comunist. Pentru justa intelegere a metamorfozelor istoriilor asupra lui 23 august 1944 ar trebui comparate depozitiile acelorasi personaje convocate la Institutul de istorie a PCR. Schimbarea stapanului in fruntea tarii avea drept consecinta si schimbarea substantiala a marturiilor. Pentru a-i face placere lui Dej, pe vremea cand acesta era perceput ca obedient Moscovei, generalul Rascanu va evoca in apararea sa sarutul pe care i-l daduse Vasinski. Ca ministru al Apararii in Guvernul Groza, fusese invitat la o intalnire cu oficialul sovietic si cu ambasadorii SUA si Marii Britanii de la Moscova veniti pentru a aplana criza dintre rege si primul-ministru. Rascanu, in memoriul amintit, ii scrie lui Dej ca a raspuns intrebarilor puse de catre Hariman "conform vederilor partidului comunist". Dupa plecarea diplomatilor occidentali, dusi astfel de nas, sau lasand sa se creada asta!, Vasinski m-a imbratisat si mi-a spus: "Bravo, Rascanu, frumos ai vorbit!"si mai departe: "In convorbirea ce am avut-o a doua zi la minister cu ziaristul american ce insotea pe ambasadorul Statelor Unite, am expus situatia tarii si proiecte de viitor, asa cum mi s-au dat indicatii de conducerea de atunci a Partidului Comunist!"
Comandanti imbracati in itari
Ion Antonescu si Adolf Hitler Mastile generalului Rascanu nu sunt folosite si de alti militari. Deseori Emil Bodnaras trece favoarea de a face cronologia scenelor pe care le consumase actul din dupa amiaza zilei de 23 august generalului Damaceanu. Prudenta cu care acesta se eschiveaza in numeroase situatii echivaleaza, in circumstantele de atunci, cu un act de curaj. Puteai fi onest fara frica unor consecinte punitive din partea falsificatorilor istoriei? Nu stim daca i s-a intamplat ceva dupa intalnirea cu comisia, dar credem ca relatarile generalului, personaj care a jucat un rol major in pregatirea militara a puciului, sunt demne de incredere. Testimoniul sau priveste hotararea lui Antonescu de a continua razboiul alaturi de Hitler. Dar si situatia haotica a frontului dupa proclamatia regala. Probabil ca fidelitatea pe care Antonescu o obtinuse de la sefii marilor unitati, gratie si deselor rotiri de cadre, a facut imposibila comunicarea pucistilor cu responsabilii directi ai frontului. Haosul iscat de intoarcerea armelor avea sa ne coste enorm: aproximativ 150 de mii de prizonieri luati de sovietici in saptamana care a urmat "armistitiului" si refuzul statutului de co-beligeranta pentru Romania la Tratatul de la Paris!
Solicitat sa comenteze cauzele pentru care directiva sefului Marelui Stat major, generalul Mihail, de a replia frontul pe linia Namoloasa - Galati, n-a fost indeplinita Dumitru Damaceanu declara: "Eu cred ca in dimineata de 24 august a ajuns ordinul la marile unitati. Or, in dimineata de 24, marile unitati nu mai erau in mana. Daca cumva s-ar mai fi gasit anumite unitati pastrate in mana, comandantilor aceasta prescriptiune din directiva MSM, semnat de Mihail, le-a dat libertatetea completa sa nu se alature trupelor sovietice. (?) De altfel, cu exceptia lui Gheorghe Radu, care a pastrat corpul de armata in mana si care a fost facut prizonier, ulterior eliberat, toti ceilalti comandanti au cam sters-o si au venit fara trupe spre sud. Unii au venit prin munti, imbracati in itari."
Puci, lovitura de palat, insurectie, revolutie
Asa cum spuneam, evenimentele de la 23 august 1944 au avut cele mai numeroase reincarnari istoriografice. Fiecare botez apartine unei anumite directive ideologice. In primul an aniversar autoritatile se dovedeau modeste, vorbind despre "eliberarea Romaniei de sub jugul fascist de catre Armata Rosie". La cativa ani doar, imediat dupa detronarea Regelui, fusese pusa in circulatie formula de insurectie armata. Evident in asteptarea "fratelui cel mare". In fiecare an era scos din Arhivele de la Jilava un montaj cu scene eroice din acel august in flacari in care figuri indarjite de proletari, purtatori de brasarde tricolore se avantau spre un inamic invizibil. Se acredita ideea ca filmarile apartineau unui jurnal de actualitati si nu erau facaturi tarzii! Procedeul a supravietuit pana la Revolutia din 89. Astfel, la cinematograful Studio, la premiera de gala a unui film de razboi, regizorul evocarii cinematografice a la americaine facea o afirmatie stupefianta. Transeele imaginate printre ruinele cartierelor bucurestene sacrificate pentru Casa Poporului urmau sa devina documente de arhiva, cu alte cuvinte livrate mai tarziu ca filmate chiar in transeele luptelor duse in Cehoslovacia de armata romana.
Sa ne intoarcem la Emil Bodnaras. El se angajase in fata Comitetului militar constituit ad-hoc ca PC din Romania va asigura "garzi patriotice. "Cifra era impresionanta: 1500. Imposibila insa din moment ce numarul comunistilor era la jumatate! In stenogramele sesiunii de intrebari si raspunsuri pe care le avem la dispozitie, Bodnaras evita mai multe informatii. In ultima repriza, la care participa si seful propagandei, Leonte Rautu, Valter Roman ii consulta daca n-ar fi necesara o sistematizare pe etape a insurectiei. L. Rautu: "Poate ca este mai bine sa nu se faca asta (...) Cat mai putine constructii artificiale. Insurectia are atatea elemente de neprevazut incat nici nu se poate vorbi de aceasta diviziune." V. Roman: "...arestarea lui Antonescu nu se considera ca facand parte din planul insurectiei"; E. Bodnaras: "Foarte gresit. Du-te la materialul de baza (?) si gasesti acolo si Antonescu, un obiectiv fundamental...". V. Roman: "In legatura cu formatiunile patriotice, cum au fost ele coordonate, au mers paralel pe acelasi plan?"; E. Bodnaras: "S-au incadrat toate in comandamentele de sectoare (...) langa comandamente erau comandanti militari. Noi in primele doua zile am lucrat chiar in comandamentul militar al capitalei..."; L. Rautu: "Gen. Teodorescu (seful acestui for, cel care a condus operatiunile de aparare ale Bucurestiului - n.n.) in materialele lui nu mentioneaza colaborarea"; E.Bodnaras: "El este un apolitic... "Gh. Zaharia: "Damaceanu spune ca nu-si aminteste ca asupra obiectivelor germane sa fi actionat formatiunile patriotice, decat armata."; E. Bodnaras: "Noi nu puteam cuprinde toate obiectivele..." L. Rautu: "Eu propun ca unul, nu toti sa va ocupati de cate un tovaras. Fiecare sa discutati cu cate cineva si sa spuna precis unde au actionat ei, cum au facut, ce case au ocupat sau ce institutii..."
Excedat de impasul in care-l adusesera insistentele "comisiei" Emil Bodnaras recurge la numaratoarea steagurilor a la Pristanda. Asa s-o fi nascut vorba hatra a unui ilegalist: "Putini am fost, multi am ramas!"

---

Despre autor: