Disparut trei zile pe mare

povesteste cititorilor ziarului Libertatea cum a supravietuit pe intinderea de apa involburata de furtuna timp de trei zile si trei nopti. Daniel a plecat la pescuit singur, de la punctul pescaresc Tuzla, pe la orele 12.30 - 13.30. Era un vant normal, o zi buna de pescuit. Nu a apucat sa vasleasca nici 400 de metri de la mal ca s-a pornit un vant puternic ce arunca micuta ambarcatiune ca pe o coaja de nuca. "Am aruncat rapid ancora, sa ma tina acolo pe loc, pentru ca eram destul de aproape de mal, vedeam barcile acostate la tarm", spune Daniel, pescar cu 20 de ani de experienta pe mare. La un moment dat vantul s-a intetit si atunci au inceput sa se formeze valuri uriase de 7 metri inaltime. Nu mai putea sta in ancora pentru ca barca se umplea cu apa, asa ca i-a taiat funia. Ambarcatiunea, botezata de tanar "Aneta" , a fost impinsa rapid de vant catre larg. "Am luat imediat funia de la ancora, am legat-o de mine si apoi de barca, pentru a ma putea tine la suprafata in cazul in care barca se rasturna. N-are motor, ci rame, o lotca pescareasca, construita cu o inaltime mai mica, pentru Dunare, nu pentru mare. Am iesit des cu barca asta, am prins de multe ori vant puternic, dar de data aceasta vantul a fost mult prea puternic si batea de la mal inspre larg. Mi-am spus ca sansa mea e sa tin carma, numai sa nu ma scufund", povesteste Daniel. La un moment dat, i-a sunat telefonul mobil. Aproape a inlemnit de spaima, ca de un lucru la care nu te astepti in clipe de incordare maxima. Era tatal sau, care vazand furtuna dezlantuita isi cauta fiul. "Tipam in telefon spunandu-i tatalui sa ma ajute ca mor, sa nu inchida telefonul, sa stea de vorba cu mine. M-a linistit, spunandu-mi ca va cauta politia de frontiera. Mi-aduc aminte ca i-am spus ca se scufunda barca si ca ma voi arunca in apa. Tata mi-a sugerat sa stau linistit, numai in barca si voi scapa cu viata", retraieste acele clipe groaznice tanarul pescar.

Celularul a ramas mut in mijlocul marii

Desi povesteste cu calm, privirea si crisparile mainilor sale dau impresia ca nu se vor sterge usor acele spaime traite de pescar in mijlocul unei mari dezlantuite. in timp ce vorbea cu tatal la telefon, i s-a descarcat bateria celularului si a pierdut contactul. Familia a primit ultimul semnal ca Daniel e in viata, luni, in jurul orei 18.30, cand el a dat un ultim bip. "Cand s-a facut intuneric bezna m-am culcat pentru ca mi-am dat seama ca trebuie sa fiu odihnit, ca altfel n-am nici o sansa daca stau atatea zile pe mare epuizat. M-am calmat, m-am rugat la Dumnezeu si mi-am zis ca trebuie sa ies la liman".

"Marea nu omoara pe nimeni"

Un batran de vreo 70 de ani m-a invatat toate secretele, desi am avut cinci ani rau de mare. Mergeam cu el mereu la pescuit. in anul 1986 au mai chemat o data politia de frontiera dupa mine si dupa batran, la Pescarie in Mamaia. Tot asa, ne-a prins o furtuna. Eu cu batranul aveam o barca cu rame si am ajuns la mal, desi granicerii ne-au cautat si nu ne-au gasit. Batranul mi-a spus sa nu-mi fie frica de mare, ca marea nu omoara pe nimeni, sa nu te sperii, sa nu intri in panica daca este furtuna.

---

Despre autor: