Romanii din diaspora vor "Caviar, vodka si bye, bye"

Undeva, in Bucuresti, acasa la familia scriitorului George Astalos, la o masa festiva. Decor contemporan, fast si bun gust artistic, satisfactii culinare, literar-dramatice, "Caviar, vodka si bye, bye", amintiri de calatorie, momente comice cu... personaje cunoscute.

Va asigur masa nu este o farsa, cum ati fi tentati sa credeti, ci insasi piesa scriitorului (precizare, farsa politica), traitor la Paris, al carei titlu tocmai vi l-am servit. Protagonistii, Tamara Buciuceanu-Botez, Stela Popescu, Alexandru Arsinel, Eugen Cristea si regizorul Dan Puican, intorsi de la Viena, pot fi admirati si felicitati la scena deschisa. Subiectul piesei (productie radiofonica) este arhicunoscut. O Contesa, fiica de general (interpretata de Tamara Buciuceanu-Botez), Colonelul (Alexandru Arsinel), sotia sa Masenka (Stela Popescu) si Tanarul, fiul lor (Eugen Cristea) - rusi albi exilati la Paris in timpul Revolutiei Bolsevice traiesc fericirea iluzorie a revenirii in patria-muma. Contesa afla de la televizor ca a cazut Zidul Berlinului. In toiul noptii, socul vestii capata pentru Contesa dimensiunea unei bucurii fara margini pe care o impartaseste fidelilor sai admiratori in fata carora vrea sa-si recastige autoritatea pierduta. Caviarul, turtele rusesti si sticla de Smirnoff pecetluiesc lunga asteptare a exilatilor. Gratie textului lui George Astalos, de un mare rafinament al constructiei dramatice - imbinare de umor, ironie si sarcasm, Tamara Buciuceanu interpreteaza monumental rolul Contesei. Stela Popescu si Alexandru Arsinel ii tin isonul. Sala se amuza copios. "Jucam aceasta piesa de aproape opt ani", imi spune Tamara Buciuceanu. "Am facut cinci continente: cu avionul, cu masinile si pe jos. Am avut invitatii la Centrele Culturale sau chiar la ambasade; am facut propaganda culturala discreta, decenta si adevarata". Stela Popescu adauga: "Spectacolul este scris pentru diaspora, de aceea legatura intre spectatori si noi se face repede. Toate sunt tratate de Astalos cu mult haz si ironie. De exemplu este o scena in care generaleasa intreaba: <>? <>, raspunde Contesa. Va dati seama ca explodeaza sala de ras. Spectacolul le lasa, totodata, si o tristete. In sufletul lor este permanent o dragoste imensa fata de tara. De aceea piesa are mare succes acolo". Regizorul Dan Puican este de parere ca romanii sunt incantati de textul lui Astalos, pentru ca piesa este scrisa tot de un emigrant, care din '69 traieste la Paris; ei se amuza copios, dar sunt si pasaje in care pang de dorul tarii.
Rad, aplauda iar la sfarsit incep sa planga. <>, i-am auzit adesea spunand". Amfitrionul nostru, George Astalos, ne asigura, ca painea exilatului are gustul nostalgiei de tara, de prieteni. "Si totusi", incheie intr-un ton optimist, "stiti care este lucrul de care nu scapa nici un exilat? Accentul!".

---

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe