Arta de a supravietui la romani

Grozav titlu de epopee, lesne de alcatuit, imposibil de tagaduit. Probabil nici una dintre abilitatile pe care si le va fi revendicat vreun neam nu este mai evidenta ca cea a romanilor, de a face fata oricarei situatii ostile. Istoria acestui neam are desigur, aici, o mare inraurire.
Dintr-o data, peste Romania s-a asternut oranduirea democratica. Prima reactie a omului de rand a fost si este inca, deruta. Cine, unde si cum e... stapanul? In mintea lui asta pare un non-sens.
Astfel, locul de unde vin legile, aprobarile, tidulele de orice fel, au devenit... stapanirea, iar cel ce le are in mana... firesc a inceput sa se poarte... ca un stapan. E drept ca de o buna vreme n-au mai calcat navalitorii, dar Cetatea are nevoie in continuare de cetatenii ei.
Daca omului de rand nu i se mai cere sa se jertfeasca la oaste, s-a inventat Bugetul. Trebuie sa jertfeasca ceva, nu? Cat e de mare, cum se cheltuie, de cine, astea sunt treburile stapanirii. Ea, stapanirea, nu simte nici o nevoie, ori se simte ofensata, sa dea vreo socoteala. Ce-i drept, a aparut ceva nou.
Din cand in cand, ea, gloata, e chemata sa-si aleaga stapanirea. Atunci e bine. Ei, stapanii, dau mititei, bere, fac poze si se imbratiseaza cu saracii neamului, promit cate in luna si stele, ca doar nu ii doare gura si gata... dupa ce le-au smuls stampiluta, se pun pe stapanit. Bine, rau... nu-i mai intreaba nimeni. Conceptul democratiei reale, al responsabilitatii sociale, al puterii si controlului exercitate permanent de societate prin mecanismele democratiei este inca o necunoscuta la romani.
A venit in sfarsit ideea asta cu Europa. Nu ca ar fi inteles prea multi despre ce este vorba. Dar ideea ca se schimba stapanirea, de vreme ce, evident, asta de o avem nu e grozava, e tentanta.
Europa vrea curmarea coruptiei, dar cum sa explici asta celui ce are in sange ideea ca daca nu dai ceva, nu sti pe cineva sau nu esti in tabara care trebuie, nu se rezolva nimic? Europa vrea concurenta libera, loiala si protectie industriala, dar cum vor putea pricepe asta cei care secole de-a randul au stiut ca daca vrei sa ai ceva trebuie sa ciupesti de la celalalt? Europa nu stie mai nimic despre arta supravietuirii la romani. Pentru cine, insa, intelege lucrurile in firea lor, Europa este acum directia justa, sansa istorica, unica pentru a iesi din starea asta milenara, de plutire in deriva.
Intr-o situatie de asemenea urgenta si importanta a petrece chiar si un ceas halalaind prin carciumi este, pentru unul in care natiunea si-a pus toata speranta, indecent, imoral si intolerabil.
Cum se vede oare "brandul" de la Bruxelles, dintre noianul de "teme" pe care Romania este zi de zi somata sa le faca si despre care nimeni nu mai sufla o vorba. Cine si cum va raspunde in fata natiunii cand amanarea integrarii va deveni o realitate?
Ca niste buni romani "descurcareti", probabil vom supravietui momentului si vom trage un chef de necaz, aratand bineinteles cu degetul, cine stie ce amarati de tapi ispasitori. Bineinteles, altii, nu noi.
Acum probabil, avem pentru prima oara in istorie un tel si o sansa reala de a-l atinge. Se pare, insa, ca suntem o corabie, care si condusa de marinari e condamnata sa pluteasca mereu in deriva, niciodata sa navigheze.

---

Despre autor: