Dupa ce Traian Basescu a esuat in tentativa de a obtine puteri sporite si un grad mult mai mare de libertate, prin schimbarea rezultatelor electorale, pe calea organizarii unor anticipate, reduta strategica a acestuia se localizeaza la nivelul presed
Dupa ce Traian Basescu a esuat in tentativa de a obtine puteri sporite si un grad mult mai mare de libertate, prin schimbarea rezultatelor electorale, pe calea organizarii unor anticipate, reduta strategica a acestuia se localizeaza la nivelul presedintiei celor doua Camere. Decapitarea tandemului Vacaroiu-Nastase pare a fi conditia sine qua non a puterii Aliantei. O putere butonata de la Cotroceni. De aceea, noul protocol al Aliantei inseamna o provocare majora. De succesul sau esecul acesteia, atunci cand se va trage linie pe 15 septembrie, depinde - si nu doar in plan psihologic - nu numai viitorul Coalitiei aflate la guvernare, ci si credibilitatea presedintelui Traian Basescu. Decapitarea presedintilor celor doua Camere devine astfel o piatra de incercare pentru adversarii PSD. Vor reusi ei oare?
PSD, in formula in care s-a angajat in alegeri si le-a incheiat, a fost castigatorul acestora. Pentru ca, impreuna cu umanistii lui Voiculescu, au obtinut mai multe voturi decat Alianta DA. Defectarea umanistilor - partid transformat mai tarziu in "Conservator" - a modificat dramatic scorul. PSD, la numaratoarea finala, a avut cu un mandat mai putin decat Alianta DA. Ceea ce i-a permis lui Basescu sa forteze nota, instaland un guvern al Aliantei. Care, din pacate, nu pare dispus, asa cum credea seful statului, sa se lase prea usor manevrat. De aici si tentatia institutiei prezidentiale de a biciui Executivul, in mod ciclic. La data, insa, la care s-au creat, prin vot democratic, structurile de conducere ale celor doua Camere ale Parlamentului, Alianta se afla in minoritate. In timp ce PSD era sustinut atat de umanisti, cat si de UDMR. De aici a rezultat faptul ca presedintii celor doua Camere au fost desemnati pentru patru ani, la Senat, Nicolae Vacaroiu iar la deputati, Adrian Nastase. Aparent, decapitarea acestora pare o treaba usoara, mai ales acum, dupa ce un al doilea protocol al Coalitiei consemneaza, in mod ferm, un angajament al celor patru partide in acest sens. Si, in plus, instalarea noilor presedinti s-ar inscrie intr-o logica politica greu de combatut. Mai ales ca, in acest fel procesul legislativ, in sensul promovarii actelor normative ale Coalitiei, ar putea fi dinamizat. Un prim obstacol in calea decapitarii presedintilor celor doua Camere consta in regulamentele de functionare ale acestor organisme. In acest moment, ele nu permit demiterea presedintilor decat ca rezultat al unor sanctiuni pentru incalcari grave ale prevederilor din respectivele regulamente. Care nu s-au produs. Pentru depasirea acestui obstacol de natura legala, pana la 15 septembrie este necesara schimbarea regulamentelor. Abia apoi ar urma decapitarea.
Daca rezultatul ar putea fi antecalculat, utilizand o simpla aritmetica, atunci pariul privind indeplinirea acestui obiectiv al celui de-al doilea protocol al Coalitiei ar fi suta la suta castigat. Numai ca deseori logica politica se indeparteaza de simpla aritmetica. Am putea sa ne imaginam ca, speriati de spectrul anticipatelor, pe care Basescu il agita in mod ciclic, parlamentarii, atat cei de la putere, cat si cei din opozitie, ar urma sa fie sedusi de sansa evitarii unei asemenea proceduri exceptionale prin simpla inlocuire a presedintilor Camerelor. Dar daca decapitarea tandemului Vacaroiu-Nastase devine chiar o premiza, care poate facilita anticipatele dorite de Basescu si a caror procedura impune parcurgerea unor etape de vot parlamentar? Judecat din acest unghi, angajamentul Coalitiei devine mai dificil de atins. Conform ultimului sondaj de opinie, Alianta pierde in continuare teren, in timp ce PSD este in ascensiune. Iar in interiorul Aliantei, in ultima luna PD inregistreaza un deficit de 17 procente, in timp ce PNL a castigat 7 puncte. Exista toate motivele ca anticipatele sa alarmeze, in acest moment, toate partidele, inclusiv PSD, care nu si-a refacut inca scorul din toamna anului precedent. Iar schimbarea presedintilor celor doua Camere ar putea fi perceputa nu ca o solutie de evitare a unor noi alegeri, ci ca o modalitate de facilitare a acestora. Si atunci ar exista toate motivele ca deputatii si senatorii sa nu raspunda, in cele din urma, comenzii din protocolul Coalitiei. Razvratirea acestora ar putea avea la origine si teama schimbarii unor ierarhii din conducerea celor doua Camere, care au creat o serie de privilegii pentru multi dintre parlamentari.
Totusi, sansa ca, de aceasta data, unii dintre responsabilii Coalitiei - respectiv, cei de la PC si UDMR - sa nu mai defecteze este mai mare decat recurgerea la o noua forma de tradare. Daca Alianta va pierde insa acest pariu - fie si numai pe jumatate, in eventualitatea in care doar Vacaroiu va fi schimbat - atunci marele infrant va fi presedintele Traian Basescu. A carui ultima initiativa majora ar fi facuta astfel praf si pulbere.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.