Plec de acasa hotarat sa fac o treaba. Ma duc la un magazin de instalatii sanitare cu gandul sa schimb sase calorifere si sa instalez un aparat de aer conditionat. Stau la etajul 9, ultimul, si cand se incinge placa de beton de deasupra, ai parte de
Plec de acasa hotarat sa fac o treaba. Ma duc la un magazin de instalatii sanitare cu gandul sa schimb sase calorifere si sa instalez un aparat de aer conditionat. Stau la etajul 9, ultimul, si cand se incinge placa de beton de deasupra, ai parte de sauna gratuita. Iar caloriferele au 30 de ani, nu mai trece nimic prin ele. Nevasta e plecata, copilul e plecat, sunt singur acasa, asa ca ma apuc de lucru.
Ma duc la magazinul cu tot felul de instalatii sanitare, scot agenda unde imi facusem toate calculele si incep sa comand: un calorifer de 120, doua de 140 etc., tevi, coturi, aerisitoare, tot tacamul. Baiatul din fata mea, foarte indatoritor la 8 dimineata, cu camasa alba din cel mai fin bumbac si cravata de matase naturala, imi face toate socotelile. Imi explica diferenta dintre caloriferul cu trei circuite si cel cu doua, cel din otel si cel din aluminiu, isi face datoria de ti-e mai mare dragul.
Ajungem si la aerul conditionat, ii spun ca vreau unul mai mic, nu ca n-ar fi nevoie, dar bugetul este limitat. Vanzatorul trage linie si aduna: 40 de milioane. Dublu cat ma gandisem eu si cat aveam banii numarati in portofel. Puteti sa luati in rate, zice el, cu o voce brusc schimbata. Nu pot, spun eu, ca mai am rata la masina si nu-mi ajung banii. Se uita la mine piezis si zice rece: atunci va fac bon pentru calorifere sau pentru aerul conditionat? Pentru calorifere, zic eu. Cu factura? Ma intreaba el. Nu, zic, cu chitanta, ca platesc eu ca persoana. Ar fi bine daca macar 50% din cheltuielile cu schimbarea caloriferelor ar fi deductibile, pentru ca eu, de fapt, imbunatatesc randamentul termic al apartamentului, dar nu exista asemenea deductibilitate in Codul fiscal. Desi, daca toti ar face ca mine, s-ar importa mai putin titei, iar deficitul comercial al Romaniei ar fi mai mic. Deci si inflatia ar fi mai mica.
Baiatul se uita ciudat la mine, taie chitanta, ia banii, face avizul pentru transport si-mi zice: Domnu' Teodorescu, beti o cafea? Beau, zic, daca e gratis. Ma invita in biroul lui si-mi spune: Ma luati peste picior? Sa stiti ca am si eu un masterat in chimie, m-am facut manager de magazin pentru ca salariul de cercetator in chimie este putin peste 3 milioane, iar in Bucuresti nu se poate trai cu banii acestia. Sunteti parlamentar, ati fost cancelar, ati avut firme si veniti sa-mi spuneti mie ca nu aveti bani si de calorifere, si de aer conditionat?!? Sau ca nu vreti sa le luati in rate pentru ca nu stiti daca puteti plati ratele? Haida de!!! Nu va cred. Faceti campanie electorala in magazinul meu? Zic: domnu' Apostol, daca iti explic si-ti place explicatia, imi dai un filtru de cafea? Ca al meu s-a rupt. Zice: da.
Sa-ti explic. E simplu, dar trebuie sa vezi realitatea, nu fantome. In societatea comunista, de fapt sovietica, adica o versiune pragmatica a comunismului, sistemul social era practic unidimensional. Cu cat urcai mai sus pe scara sociala, cu atat aveai parte de mai multe bunuri si servicii. Erai stagiar, nu aveai decat salariul. Erai sef de birou, aveai dreptul la prima trimestriala, cinci-sase sute de lei, nu multi, dar destui sa faca o diferenta. Erai sef de sectie, deja participai la stabilirea acordului global, adica sistemul de retribuire suplimentara si ti se aproba garantat o vizita la doi ani in tarile socialiste. Deveneai director, aveai deja un salariu indestulator, secretara, masina cu sofer, prime exceptionale, invitatii la congrese si simpozioane internationale, acces la magazinele cu circuit inchis unde, mare minune, puteai cumpara televizoare color, congelatoare, videocasetofoane si cafea adevarata fara coada.
Cei mai de sus pe scara sociala erau politicienii, adica sefii partidului comunist. De fapt nu erau politicieni, ci politruci, pentru ca un politician se deosebeste de ceilalti cetateni prin faptul ca este ales prin vot universal si liber exprimat, iar nu numit de o instanta administrativa. Politrucii nu sunt alesi, sunt numiti, de obicei intre ei. Aveau si o teorie, teoria cercului inchis, e de-al nostru, il cunoastem, e mai talamb, dar va face fata ca ministru la sanatate sau la energie. Politrucii aveau propriile spitale, sali de sport, case superbe (confiscate sau construite), magazine cu circuit inchis, paza permanenta, masini cu soferi, dreptul de a cumpara dolari la cursul oficial, pasaport acasa si toate celelalte pe care mata le ai acum sau le vei avea in urmatorii doi ani. Societatea in care traim noi acum este multidimensionala.
Adica, nu mai exista un singur sistem de ascensiune sociala insotit de recompense prestabilite de cineva. Acum poti sa fii bogat, foarte bogat, dar sa nu ai nici o putere in administratie. Poti sa fii cancelar, dar sa traiesti din salariul de 24 de milioane in mana, fara nici un drept de a castiga un ban cinstit in plus, in afara de predare la universitati. Poti sa fii doctor in stiinte, ca matale, dar sa vinzi calorifere. Totul depinde de cat efort depui sa-ti implinesti aspiratiile. Dar acum e mult mai greu. Pe atunci, cu cat erai mai fals, mai smecher, mai adaptabil, mai mincinos, cu atat aveai mai multe sanse sa urci pe scara sociala. Acum este exact pe dos. Daca furi, te poti imbogati temporar, dar nu sfarsesti bine. Ati auzit de Erbasu, Mischie, Sechelariu, Muresan si altii. Problema noastra, a romanilor, este ca multi politicieni sunt alesi democratic, dar au in cap modelul sovietic: cand ajung la putere, vor si bani, si bilet de intrare in istorie. Nu se mai poate. In politica nu poti face bani, iar in afaceri nu poti face istorie. Daca le amesteci, platesti. De obicei mai mult decat face.
Baiatul sta vreo doua minute, care mi s-au parut jenante, cu ochii pironiti in birou si zice: cel mai bun filtru de cafea e un Moulinex, facut in Franta. Vi-l aduc imediat. Mai luati o cafea?


Despre autor:

Curierul National

Sursa: Curierul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.