Profesor de "limba desen"

Nicolae Rosu a invatat sa modeleze lutul si sa lucreze in lemn si marmura la Bucuresti, dar a ales sa plece in Germania, fugind de regimul lui Ceausescu. A invatat sute de copii sa iubeasca artele vizuale. Sculpturile lui au teme inedite si fascinante, precum ""silfidele"" sau ""punctul"".

Fiecare om are ideile lui fixe, ""care-l si omoara"". Ideea fixa a barbatului cu care stam de vorba a fost sa fuga de Ceausescu si de regimul lui intr-un loc unde sa fie liber sa-si exerseze arta: sculptura. Nicolae Rosu venea dintr-o familie care suferise mult din cauza comunistilor: bunicului i se impusese domiciliu fortat, tatal fusese arestat de doua ori pe motive politice, unchiul murise in inchisoare. Lui insusi i s-a refuzat accesul la studii superioare din cauza originii sociale nesanatoase. ""In 1962, cand am intrat in sfarsit la facultatea de arte, nu se mai facea diferenta intre copilul de familie buna si cel de familie burgheza"". Si-ar fi dorit sa urmeze scoala de arhitectura; uneori viseaza si acum, la 60 de ani, sa conceapa cladiri. La Arhitectura era secretara matusa lui, ""o femeie mai frumoasa decat Marilyn Monroe"", matusa de care era indragostit la 12 ani. ""Ea m-a trimis la atelierul de modelaj. Meseria asta te acapareaza si te mananca mainile daca nu lucrezi cu lutul."" Prima lui ""lucrare"" a fost o masca de faun, care l-a uimit pe profesorul Tudor Ionescu si a dovedit tuturor ca are talent. Era atat de fascinat de arta pe care incepea sa o deprinda, incat iubea pana si mirosul de panza de iuta bagata la apa, ""un miros greu, neplacut pentru altii"".

LEMN. Sculptorul si-a intitulat aceasta lucrare in lemn, ce aminteste de troite, ""Semn agresiv""

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe