Se mai face cercetare stiintifica in Romania? Iar daca da, cat de profesionist sunt conduse toate procesele aferente acestei activitati? Sunt cercetatorii niste simpli functionari? E normal ca unii cercetatori sa publice carti inainte de a face o min

Se mai face cercetare stiintifica in Romania? Iar daca da, cat de profesionist sunt conduse toate procesele aferente acestei activitati? Sunt cercetatorii niste simpli functionari? E normal ca unii cercetatori sa publice carti inainte de a face o minima comunicare a obiectului lor de cercetare? Despre toate acestea am stat de vorba cu prof. dr. Ion Ivan, director in cadrul Ministerului Educatiei si Cercetarii si profesor la catedra de Informatica economica de la Academia de Studii Economice.

- Domnule Ivan, se mai poate vorbi de cercetare in Romania?

- Cu siguranta ca exista. Este adevarat insa ca multa lume nu stie exact despre ce este vorba si atunci se creeaza tot felul de impresii false. Trebuie sa se inteleaga foarte clar ca cercetarea stiintifica este o activitate foarte grea. Aceasta presupune existenta unei forte de munca de inalta calificare. Iar, la fel, trebuie sa se stie ca exista mai multe tipuri de cercetare: cercetarea stiintifica fundamentala care presupune o serie de acumulari, de sacrificii pe care le face o persoana si numai dupa multi ani de munca se poate ajunge la niste rezultate.
Un al doilea tip de cercetare este cea de dezvoltare. Si aceasta presupune oameni foarte calificati, cu experienta, in echipa. Aici e foarte importanta echipa: trebuie sa existe un lider si dirijarea catre o idee, acea idee care vine din cercetarea fundamentala si care trebuie dezvoltata. Cercetarea aplicativa, in schimb, ar trebui sa aiba o pondere semnificativa, daca respecta conditia de a avea niste obiective foarte clare. Trebuie sa existe un grup tinta caruia i se adreseaza rezultatele acestei cercetari, iar finalitatea trebuie sa fie obtinuta intr-un timp rezonabil. Si inca ceva: aceste cercetari trebuie sa fie dezvoltate in directii unde exista materii prime, o piata si unde sansa de a obtine productie insotita de profit este foarte buna.

- Se mai face la noi cercetarea "ca la carte"? Ce probleme ati identificat, de-a lungul activitatii dumneavoastra, referitoare la aceasta activitate?

- Pentru a face cercetare trebuie sa existe conditii, aceasta nu este o munca de functionar. Cercetarea presupune documentare, presupune ordine, perseverenta. Si intr-adevar, nu e rau sa ne intrebam cati dintre cercetatori parcurg oare ciclul normal al unei cercetari. Adica: prima data avem o idee, dar trebuie sa ne documentam, sa vedem ce exista realizat pe plan international in zona unde se afla ideea. Trebuie sa ne interesam sa vedem ce s-a facut in tara. Ne putem trezi ca vecinul nostru a tratat deja ideea si noi sa credem ca avem exclusivitate mondiala pe problema si astfel sa ne trezim cu o problema. Trebuie sa avem cunostinte solide despre domeniul in care ne ocupam. Exista o tentatie ca pictorul sa vorbeasca despre stiu eu ce proces tehnologic, muzicianul despre pictori etc.
Mai apoi, in cazul cercetarilor verificarea este esentiala si verificarea se face prin prezentari ale solutiilor. Iar verificarea trebuie sa fie facuta de persoane care au cunostinte in domeniu, nu de cineva care nu are habar de proceduri, de tehnici, de greutatea acestei activitati.
Mai este apoi o problema legata de nerespectarea, de catre unele persoane, a procedurilor obisnuite. Ciclul corect este urmatorul: comunicam ceea ce facem, verificam datele rezultate din cercetare, apoi publicam articole si abia apoi, eventual, o carte, nu asa cum se intampla de multe ori pe la noi ca cineva sa publice din prima cate o carte.
Iar ca sa inchei o alta problema ar fi aceea a confuziei dintre activitatea unor persoane sau grupuri de persoane, unele mai in varsta sau chiar mult mai in vartsa, care scriu un dictionar sau o enciclopedie, si cred ca fac cercetare fundamentala. Iar ca o completare, as remarca faptul ca exista la noi tentatia de a se face cercetare fundamentala si pentru ca aceasta este greu cuantificabila, iar astfel multe persoane, in absenta unor mecanisme de evaluare, pot coexista in sistem.

- In aceste conditii, cum vedeti problema finantarii de catre stat a cercetarii?

- Multa lume vorbeste de alocarea de la buget a banilor, care trebuie privita insa intr-un fel anume. Statul trebuie sa-si defineasca niste prioritati iar cercetarea finantata de stat ar trebui sa urmareasca aceste prioritati. Activitatea respectiva trebuie sa solutioneze problemele pe care statul le identifica, si pentru care statul doreste solutii. Cercetarea finantata astfel nu trebuie sa fie nedirijata: altfel fiecare are o idee, mai mult sau mai putin poetica, si fiecare face ce vrea.


Despre autor:

Curierul National

Sursa: Curierul National


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.