Oamenii si organizatiile

In asteptarea alegerilor anticipate, citesc pe nerasuflate un fel de roman, "Conflicte pe Wall Street" de Michael Culp, aparut intr-o buna traducere la Editura Allfa. Spun un fel de roman pentru ca este vizibil ca Michael Culp povesteste istorii traite, fiind atat de capturat de propria-i experienta incat nu ezita sa se invoce pe sine insusi (cel din realitate) in roman.
M. Culp a fost director de cercetare la firme foarte cunoscute de pe Wall Street. Cand spui Wall Street nu spui numai strada din New York unde se afla Bursa, principalele banci de investitii si case de brokeraj, ci marea lume a finantelor mondiale.
O firma de investitii gestioneaza banii corporatiilor si ai persoanelor individuale: cumpara obligatiuni si actiuni, speculeaza pe piata monetara, face depozite bancare. Din comision traiesc brokeri (cei care cumpara si vand actiuni si obligatiuni pe bursa), cercetatori si analisti. Analistii sunt de obicei supracapacitati intelectuale, cu multe diplome la cele mai inalte scoli academice, nu rareori laureati ai premiilor Nobel. Ei cunosc in detaliu miscarile sectorului in care s-au specializat (industria alimentara, banci, otel, vin sau linii aeriene) si emit un fel de scor al companiilor listate si nelistate pe Bursa care opereaza in sectorul respectiv. Scorul (sau ratingul, cu care suntem mai familiari pentru ca in radio si televiziune este la moda batalia pentru puncte de rating) este atat de important, incat hoarde de investitori sunt gata sa mute sute de miliarde de dolari intr-o saptamana numai pentru ca un analist cunoscut a redus scorul unei companii sau al alteia. Pentru un necunoscator, cresterea brusca sau scaderea accentuata a pretului unor actiuni pare a fi venita din cer. Pentru profesionisti, aceste miscari sunt de multe ori determinate de felul in care s-a trezit dimineata analistul nr. 1 al domeniului respectiv.
Exista cateva reviste importante in domeniu, dar cea care domina peste toate meridianele si paralele lumii este Institutional Investor (sau II), despre care aflu cu stupoare ca are vreo 200 de abonati si in Romania. Aceasta este revista organizatiilor (mai putin a persoanelor fizice) care investesc zeci si sute de miliarde fiecare: fonduri de pensii ale salariatilor marilor companii sau serviciilor publice, bancile nationale, marile trusturi bancare, companii de productie care au fonduri pentru investitii. Institutional Investor publica anual clasamentul celor mai buni analisti de pe Wall Street, un fel de "cel mai iubit dintre romani" pe care a inceput sa-l produca anual Televiziunea Romana. Fiecare firma de investitii vrea sa aiba cat mai multi analisti aflati cat mai sus in acest clasament anual. Cu cat ai mai multi analisti bine cotati in revista, cu atat ai mai multi clienti pentru investitii si cu atat comisioanele tale sunt mai mari.
"Conflicte pe Wall Street" este povestea captivanta a directorului de cercetare dintr-o firma de investitii care primeste drept sarcina sa recruteze doua duzini de analisti cotati. Daca reuseste, primeste o suma pe care nici macar presa romaneasca nu indrazneste sa o invoce cand publica articole despre marile cazuri de coruptie. Urmarindu-l pe director, romanul patrunde adanc in lumea marii finante americane, cu toate cele bune si cele rele. In paralel, mai aflam si cum speculeaza rusii Bursa americana, cum unii analisti platiti la niveluri la care presedintele Americii nu ar indrazni sa se gandeasca se joaca toata ziua pe computer si nu produc nimic sau cum poti sa speculezi propriile tale informatii pentru a deveni temporar bogat.
Romanul este fascinant, nu pentru fundalul finantelor americane, despre care se scrie destul (si aiurea) inclusiv in presa romaneasca. Fascinatia vine din detaliile fiecarei intalniri de recrutare. Aproape sase sute de pagini vorbesc despre felul in care o organizatie care vrea sa devina cea mai buna isi alege cei mai buni oameni de pe piata. Aceasta este de fapt concluzia implicita: vrei ca organizatia ta sa fie excelenta? Adu-i la tine pe cei mai buni si lasa-i sa lucreze. Oamenii fac organizatia si nu invers, cum ne-au invatat sistemele carcerale.

---

Despre autor: