Traian Basescu a condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov. Presedintele Romaniei a facut acest gest simbolic la 65 de ani de la ultimatumul dat Romaniei de catre URSS. Ca orice intelegere samavolnica, si Pactul sovieto-german din 1939 merita oprobriul ist
Traian Basescu a condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov. Presedintele Romaniei a facut acest gest simbolic la 65 de ani de la ultimatumul dat Romaniei de catre URSS. Ca orice intelegere samavolnica, si Pactul sovieto-german din 1939 merita oprobriul istoriei. De altfel, dupa 1990, condamnarea Pactului de catre autoritatile romane a fost o cerinta constanta a diverselor grupari. Ea a intrat pe agenda unor forte politice ori a unor grupari civice, precum asociatia Pro-Basarabia si Bucovina.
Iata deci, exista acum declaratia oficiala a lui Traian Basescu. Intrebarea ar fi ce avem de asteptat mai departe. Caci un raspuns la aceasta intrebare va evita asteptari desarte si confuzii.
Primul lucru de inteles este ca nici o condamnare, oricat de oficiala, a Pactului Ribbentrop-Molotov, nu are implicatii asupra chestiunii frontierelor. Or, multi dintre cei care au solicitat denuntarea intelegerii samavolnice dintre sovietici si germani chiar asta au avut in vedere: "nedreptatea" frontierelor postbelice. Pentru ei, ocuparea Basarabiei de catre URSS este rezultatul Pactului din anul 1939.
Iata o presupozitie gresita. Pactul Ribbentrop-Molotov a incetat in 1940, o data cu intrarea germanilor in Rusia. Oricum, chiar din momentul semnarii, anexa lui secreta nu avea nici o putere juridica asupra unor terte tari, precum Romania. Teritoriul estic al Romaniei a fost recastigat prin forta armelor la inceputul razboiului si a fost pierdut, tot asa, la sfarsit. Frontiera noastra postbelica a fost legitimata international prin Pacea de la Paris si nu prin intelegerea sovieto-germana.
Cei care invoca condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov pentru a contesta frontierele postbelice nu isi pot permite sa ridice tema granitelor direct si abrupt. Aceasta ar insemna denuntarea Pacii de la Paris. Iata ceva in stare sa trezeasca mania comunitatii internationale. Intr-o astfel de situatie, bati saua sa priceapa iapa. Strategie cu atat mai confortabila cu cat, spre deosebire de Pacea de Paris, Pactul ridica numai tema granitelor estice.
Or, aici ne lovim de un principiu ferm. Respectarea frontierelor ramane una dintre conditiile indispensabile ale linistii pe Continent. Granitele se pot schimba pasnic: de vazut scindarea Cehoslovaciei sau dizolvarea URSS. Ar fi insa o nebunie sa "salvezi" frontiere platind cu carnagii, cum s-a intamplat in fosta Iugoslavie. Cu atat mai mult intr-o Europa care se extinde dizolvand granitele, nostalgia nationalista arata o fata infantila si periculoasa.
Apare si un alt pericol: sa ajungem obsedati de Pact, cu atentia deturnata. Faptul paveaza calea unor hotarari nefericite, cum a fost "compromisul" dintre Romania si Federatia Rusa. In Tratatul privind relatiile prietenesti si de cooperare, a fost introdusa urmatoarea afirmatie: "Condamnand Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939, precum si participarea Romaniei la cel de-al II-lea Razboi Mondial de partea Germaniei hitleriste, ambele parti isi exprima hotararea de a depasi mostenirea negativa a trecutului totalitar si de a-si construi relatiile tinand seama de schimbarile profunde care au loc in Romania si Rusia...".
A castigat Romania ceva prin condamnarea Pactului in acest Tratat? Nimic. Dar si-a asumat statutul de stat agresor. Este un subiect inca de discutat, in ce masura alianta cu Germania, in conditiile cunoscute, a servit istoric Romania. Insa, indiferent de raspuns, legitimitatea intrarii in lupta impotriva URSS era indiscutabila. Iata cum la zeci de ani de la evenimente, soldatii morti au fost pur si simplu tradati de statul roman. Cata deosebire comparativ cu Estonia, care a cerut despagubiri de la Rusia - stat succesor al URSS, tara agresoare!
Tema Pactului era cat pe ce sa duca la ratarea tratatului cu Ucraina. Si astazi inca, tulbura luarea in serios a acelui acord. La fel, ramane un ghimpe in relatiile cu Republica Molodova. Or, nu avem de ce sa ne punem piedici. Ci sa luam acele masuri intr-adevar capabile sa curme consecintele celui de-al doilea razboi mondial. Sa tratam, onest, mostenirea trecutului. Pasul urmator ar fi ca Traian Basescu sa prezinte oficial scuze victimelor comunismului si sa promoveze deschiderea tuturor arhivelor regimului care a sfarsit in 1989.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.