In ultimii opt-zece ani i-am urmarit evolutia cu vadit interes artistic. Aspectul comercial al lucrarilor nu intra pe atunci in preocuparea noastra. Ma intrebam spre ce tip de experienta plastica se va orienta. Dupa aproape cinci ani de pauza expozit
In ultimii opt-zece ani i-am urmarit evolutia cu vadit interes artistic. Aspectul comercial al lucrarilor nu intra pe atunci in preocuparea noastra. Ma intrebam spre ce tip de experienta plastica se va orienta. Dupa aproape cinci ani de pauza expozitionala, in tara, timp in care a calatorit in SUA, Italia, Franta (unde a si expus, la Chantilly), George Radeanu ne ofera in expozitia personala de la Galeria "Galateca" surpriza revenirii la prima sa iubire: Impresionismul. Si asta gratie redescoperirii placerii de a picta ce vede din realitate si nu ceea ce stie despre un obiect, personaj sau peisaj; gratie intalnirii cu peisajele de la Fontainebleau, Barbizon, Pont-Aven, asezari celebre in istoria artei, unde a lucrat in atmosfera cultului pentru plein-air, asemenea lui Grigorescu si Andreescu, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. "Stanci la Fontainebleau", "Stanci la Morget", "Stanci la Tas de Pois", "Farul de la Raz", "Strada la Barbizon", peisaje pe malul Senei, Venetii, lucrari in ulei si pastel, vorbesc mai mult decat autorul lor, care prefera sa ramana discret, ca un simplu spectator al calatoriilor sale transfigurate in nota impresionista.
George Radeanu este un as al desenului si un poet al culorii. Vreme de doua decenii a "ars"- intr-o exprimare metaforica - , etapa dupa etapa, cu pasiunea pelerinului insetat de lumina, abordand cu lejeritate toate genurile - de la compozitie la peisaj, nud, portret, natura statica. Stie sa potoleasca reflexele de albastru ultramarin ale apei, sa impace verdele vegetatiei cu albul stancilor si sienele unduirilor domoale ale cararilor. Le aduna intr-un poem, cand abia soptit, cand ferm, vivace, incarcat de sonoritatea spatiilor pe care le mangaie tandru, le decupeaza apoi insesizabil si le duce cu sine, departe de privirile lumii, parca in ogivele unei catedrale. Acolo se regaseste, pret de cateva clipe, pentru a reveni mai puternic, exuberant, continuand jocul savant al construirii culorilor pure si al complementarelor juxtapuse. Pentru el, care se simte mai aproape de spiritul lui Cézanne, drumul este usor de parcurs. " Nu mi-a fost greu sa revin la primele inceputuri", se confeseaza. Cum nu-i este greu sa traiasca din propria arta. In tara, uleiurile sale se vand intre 500 si 2.000 de euro. Comparativ, in Franta, s-au vandut, in urma cu un an, intre 2.000 si 6.000 de euro, fiind foarte apreciate.

Curierul National

Sursa: Curierul National



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.