Declaratia CRP cu ocazia Zilei Libertatii Presei

In urma cu 14 ani, data de 3 mai a fost desemnata Ziua Mondiala a Libertatii Presei. Aceasta data nu reprezinta, nici in acest an, un prilej de sarbatoare pentru mass-media romanesti, asa cum nu este nici la nivel international.
Nu constituie o mirare faptul ca lipsa de responsabilitate pentru agresiunile impotriva presei este subiectul asupra caruia atrage atentia World Association of Newspapers (Asociatia Mondiala a Ziarelor), pentru a marca aceasta data. "Astazi publicul este din ce in ce mai constient de riscurile pe care ziaristii si le asuma pentru a-si face meseria si ca uneori acestea sunt chiar fatale pentru un reporter sau cameraman. Cu toate acestea, putini stiu ca imensa majoritate a infractiunilor impotriva jurnalistilor nu sunt pedepsite" - arata prestigioasa organizatie internationala.
Constatam ca, in Romania, 2004 a reprezentat anul in care s-au relatat cele mai multe agresiuni impotriva presei: peste 100 de cazuri, in mai mult de jumatate din judete. Potentatii locali sau nationali, politicieni, mafioti, garzi de corp ale acestora au ajuns sa creada ca pumnul si injuratura pentru presa sunt legitime, ca publicul nu are de ce sa primeasca informatii si ca legea nu trebuie sa ii apere pe ziaristi. Incapacitatea autoritatilor de a afla cine l-a batut pe Ino Ardelean in mijlocul strazii, in plina zi, si pretentiile Senatului - for legislativ - de a se ridica deasupra legii pentru a pedepsi un ziar incomod - Romania libera - sunt cazuri relevante pentru atitudinea fata de ziaristi si presa in Romania anului 2004.
Cu toate acestea, cei mai multi ziaristi romani au curajul sa-si continue munca, atat in tara, cat si peste hotare, fiind, si acolo, prea putin si prea tarziu protejati. De la cazul lui Catalin Gombos, corespondent al Radio Romania Actualitati la Bagdad, atacat din greseala cu focuri de arma in ianuarie 2004, pana la cel al lui George Buhnici, corespondent ProTV, arestat in noiembrie 2004 si condamnat in decembrie 2004 in Bulgaria, anul trecut a ridicat un semn de intrebare privind securitatea internationala a jurnalistilor si, daca l-am fi perceput la timp, poate ca nu ne-am fi aflat acum in situatia tragica de a ne ruga de Sfintele Pasti pentru eliberarea a trei colegi de breasla din mainile insurgentilor irakieni.
Pentru presa din Romania, anul 2004 a adus si miscari de protest, mai mult sau mai putin justificate, in interiorul societatilor de presa. Protestele priveau, in intregime, desfasurarea activitatii redactionale, relatiile care exista sau ar trebui sa existe intre corpurile patronal si editorial / jurnalistic. Clubul Roman de Presa a analizat aceste situatii si afirma ca ele pot fi prevenite daca institutiile de presa vor respecta un set de norme care sa reglementeze aceste relatii. Clubul Roman de Presa va analiza orice caz ce ii va fi supus atentiei din perspectiva urmatoarelor principii:
1. Orice institutie mass-media are obligatia de a-si elabora propria "POLITICÅ EDITORIALÅ", in care sa se precizeze ansamblul de actiuni de natura prospectiva, manageriala si organizationala, precum si relatia profesionala specifica dintre patronat si editori si dintre editori si jurnalisti.
Politica editoriala va cuprinde si norme tipice institutiei respective privind modul in care se face selectia informatiei, ierarhizarea sa si orientarea spre publicul tinta a diverselor mesaje jurnalistice (unghiul din care se abordeaza un anumit subiect din punct de vedere al conceptiei social-politice a patronatului), stilistica acestora si politicile de personal pe termen scurt, mediu si lung. Prin acest set de reguli interne, patronatul isi asigura dezvoltarea afacerii, precizandu-si periodic relatiile cu tertii, de care editorii trebuie sa tina seama.
2. In afara acestui cod de norme precizate in Politica editoriala, de care editorii si ziaristii iau cunostinta la angajare, reprezentantii Consiliilor de Administratie sau patronatele nu pot interveni in nici un fel asupra modului in care editorii gestioneaza activitatea profesionala. Exceptie fac doar cazurile in care, la intervale prestabilite, analizele economice demonstreaza rezultate nesatisfacatoare, ce pot determina o modificare a strategiei societatii, a politicii editoriale, putandu-se ajunge la schimbarea managementului institutiei mass-media si chiar a editorilor.
3. In conformitate cu tratatele internationale la care Romania este parte semnatara si Constitutia Romaniei, este interzisa cenzurarea de catre patronate a unor materiale pe care editorii intentioneaza sa le dea publicitatii, in contextul in care selectia si tratarea informatiei s-a realizat respectandu-se normele deontologice si profesionale.
4. Intreprinderile consacrate informatiei trebuie sa fie considerate intreprinderi socio-economice speciale.
5. In intreprinderile consacrate informatiei trebuie sa existe o transparenta totala in ceea ce priveste proprietatea si gestionarea mijloacelor de informare, astfel incat cetatenii sa cunoasca explicit identitatea proprietarilor si nivelul angajarii lor economice in mijloacele de informare. In cadrul intreprinderilor consacrate informatiei orientarea ideologica sau financiara a proprietarilor este limitata de exigentele dreptului fundamental al cetatenilor la informatie.
6. Patronatele din mass-media trebuie sa garanteze atat editorilor cat si jurnalistilor libertatea de expresie precum si clauza de constiinta (libertatea de a refuza sa iti tradezi propriile convingeri) si secretul profesional fata de sursele confidentiale.
Jurnalistul se poate plange direct Consiliului de Administratie in cazul in care editorii au intervenit fara a-i cere acordul in materialul semnat de el, atunci cand jurnalistul poate dovedi ca i s-a cerut sa modifice un material sau i s-a interzis sa-l publice, din pricina continutului sau si nu din motive de natura stilistica sau tinand de politica editoriala.
7. Patronatele din campul mass-media nu-i pot obliga pe editori sa poarte campanii impotriva unor adversari politici, financiari sau de orice alta natura, prin ocultarea adevarului, prin introducerea unor argumentatii mincinoase.
8. In cazul achizitionarii unor noi institutii mass-media, patronatele au dreptul de a opera modificari in politica editoriala, in schema redactionala, putand schimba inclusiv editorii sefi si editorii departamentali. Se considera insa o grava incalcare a normelor etice si manageriale din partea patronatului, incercarea influentarii redactorilor si reporterilor in scopul publicarii unor materiale. O alta abatere la fel de grava o constituie provocarea jurnalistilor de a nu mai respecta ierarhiile redactionale, in vederea schimbarii editorilor la asa-zisa "cerere a ziaristilor".
9. Patronatele nu au dreptul de a obliga editorii la anumite practici care se afla in contradictie cu normele deontologice, in general, si cu Codul Deontologic al Ziaristului adoptat de Clubul Roman de Presa, in special. Editorii si jurnalistii care se considera supusi unor presiuni de neacceptat, din punct de vedere profesional, se pot adresa Consiliului de Onoare al CRP, garantandu-li-se confidentialitatea.
10. In cazul in care Consiliul de Onoare al Clubului Roman de Presa va primi plangeri de aceasta natura din partea editorilor si ziaristilor, acesta va analiza fiecare caz in parte, dand un verdict.
In functie de gravitatea incalcarii vreuneia din normele de mai sus, CRP va sesiza mai intai patronatul acuzat de incalcarea reglementarilor deontologice, dupa care va face publica abaterea institutiei mass-media in cauza, putand in cazurile unor incalcari repetate sa se delimiteze public de practicile respectivei companii sau sa excluda societatea din CRP.
Chemam pe toti cei implicati in mass-media-patronate, administratori, editori-sefi, ziaristi - sa reflecteze la rolul si menirea unei prese libere, dar responsabile civic, si sa puna in practica mecanismele de care este nevoie pentru corecta desfasurare a acestei nobile profesii.

---

Despre autor: