Povestea unei actiuni umanitare de succes incepe simplu: in 1990, jurnalistul italian Mino Damato a venit in Romania sa scrie despre copii infectati cu HIV. Jurnalistul a infiat o fetita bolnava, care dupa 7 ani a murit. in memoria acesteia, italian
Povestea unei actiuni umanitare de succes incepe simplu: in 1990, jurnalistul italian Mino Damato a venit in Romania sa scrie despre copii infectati cu HIV. Jurnalistul a infiat o fetita bolnava, care dupa 7 ani a murit. in memoria acesteia, italianul, presedinte al fundatiei Bambini, a construit la Giurgiu un centru pentru copiii abandonati, infectati cu HIV.
in Singureni, o comuna saraca din Giurgiu, doar "cartierul" pentru copiii infectati cu HIV e de invidiat: zece case frumoase din lemn, o biserica, o scoala si un laborator de analize medicale. Cativa metri mai incolo s-a deschis un centru de pregatire profesionala, cu banii Asociatiei Enel, unde copiii au ateliere de croitorie si tamplarie, un laborator de informatica. Tot aici vor putea lua lectii de pictura sau vor face cursuri de electricieni.
in Singureni traiesc acum 40 de copii bolnavi, cu varste intre 3 si 18 ani. Desi au fost abandonati de parinti si au trait ani buni in adevarate puscarii, numite pompos "centre de ocrotire", acum se considera norocosi si se bucura de viata. Nici unul nu pare a fi afectat de boala. Sunt ingrijiti de calugarite franciscane, se duc la scoala, se joaca in parc, picteaza, danseaza, se invart intr-un univers creat doar pentru ei.
"Doar cand iesim pe strazi, unii striga dupa noi "Pericol! Au evadat bolnavii!", ne spune una din fete.
Viorica are 16 ani si este doar in clasa a IV-a. Rade tot timpul, vrea sa fie in centrul atentiei si ne spune ca va da gata scoala in cativa ani, cu ajutorul calugaritei care o mediteaza.



Copiii spera ca parintii vor veni intr-o zi dupa ei

Mihaela este recunoscuta ca o desenatoare talentata si ar dori sa-si castige existenta din vanzarea tablourilor. Deocamdata picteaza doar pentru decorarea centrului si pentru prietenii ei.
Cel mai des povestile despre familia lor suna cam asa: "Mama e moarta, tata e in puscarie" sau "Mama nu ma vrea". Desi parintii i-au abandonat, nu poarta ranchiuna: "stiu ca intr-o zi mama o sa ma ia de aici, dar mai vreau sa stau pana termin scoala", ne spune Gabi.


Despre autor:

Libertatea

Sursa: Libertatea


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.